Copiii, părinţii şi emoţiile

Copiii, părinţii şi empatia - Photo by Joshua Clay on Unsplash

O cultură a compasiunii în casele noastre promovează atitudinea potrivit căreia a fi părtaş la emoţiile, sentimentele şi suferinţa celorlalţi este ceva demn de preţuire. A fi empatic extinde rezonanţa emoţională într-un domeniu mai conceptual, unde limbajul poate fi utilizat pentru a aprofunda dialogul şi a promova înţelegerea. Când membrii familiei se înţeleg şi se repectă unii pe alţii este mult mai probabil să acţioneze în moduri care dovedesc grijă pentru ceilalţi. (Daniel Siegel, Mary Hartzell, Parentaj sensibil şi inteligent)

Activităţile Terezei

De la stânga la dreapta, de sus în jos - Activităţile Terezei

Vom avea grijă să-i oferim [copilului] ceea ce îi trebuie. Acum trebuie să ştim să ne stăpânim, să ne retragem deoparte şi să-l observăm, să-l urmărim chiar de la o anumită distanţă, fără să-l obosim cu intervenţia noastră, dar şi fără să-l abandonăm. Îl vom vedea aproape întotdeauna liniştit, mulţumit de el însuşi, ocupat cu o treabă care pare serioasă. Ce ne rămâne nouă de făcut altceva decât să-l observăm? (Maria Montessori, Copilul în familie)

Arată-i, nu-i spune!

Arată-i, nu-i spune! - Photo by Shelby Deeter on Unsplash

Una dintre cele mai obişnuite întrebări pe care le aud de la părinţi este: "Cum îmi conving copilul să mă asculte?" [...] Desigur, părinţii care îmi adresează această întrebare nu se referă cu adevărat la ascultare. Se întreabă cum să îşi convingă copiii să facă ce spun ei. Secretul? Conectare înainte de corectare. (Dr. Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)

Culori

Culori

Prin experimentarea unor stimuli, culori, sunete şi arome izolate în locul unei cacofonii, copilul observă lumea din jurul lui și dezvoltă o înțelegere mai profundă a acesteia [...]. Lumea este o simfonie. Începeți cu o singură notă. (Catherine McTamaney, The Tao of Montessori: Reflections on Compassionate Teaching)

Soarele străluceşte asupra tuturor!

Soarele străluceşte asupra tuturor! - Photo by Limor Zellermayer on Unsplash

Fiţi soarele, niciodată judecătorul! Soarele străluceşte asupra tuturor! Cu toţii avem nevoie de conectare şi iubire. Iar conectarea e mai importantă decât controlul. Cooperarea e mai importantă decât obedienţa. Obedienţa dispare imediat ce ne întoarcem spatele. Cooperarea are un scop profund. (Dr. Lawrence Cohen)

Linişte

Linişte - Photo by Peter Oslanec on Unsplash - Patul nostru Montessori

Jocul tăcerii îi ajută pe copii să dezvolte un grad mai ridicat de auto-disciplină, precum şi o percepţie mai acută a sunetelor din jurul lor, sunete pe care majoritatea oamenilor nu le mai bagă în seamă. (Tim Seldin, Cum să crești un copil extraordinar)

Turnul roz

Turnul roz

[...] Copilul, concentrându-și atenția asupra diferitelor calități ale obiectelor, a făcut comparații, raționamente, şi-a format judecata, până când a dobândit o putere de discriminare pe care nu a avut-o înainte. Într-un cuvânt, și-a rafinat simțurile; observația sa asupra lucrurilor a fost temeinică și fundamentală; el s-a schimbat pe sine. (Maria Montessori, Dr. Montessori's Own Handbook)

Vocea interioară a copilului

Vocea interioară a copilului - Photo by Panos Sakalakis on Unsplash

Unul dintre cele mai mari efecte pe care pedeapsa le are asupra noastră este că devine vocea interioară pe care o purtăm cu noi. Ce voce a voastră vreţi să poarte copiii cu ei în viaţă? Când dau de greu, vreţi să aibă o voce interioară care le spune: "E greu, dar te descurci! Sunt cu tine, sunt alături de tine, îmi pasă de tine!"? Sau când au un eşec, vreţi să gândească: "Asta a fost tare greu, nu a mers cum trebuie, dar am încredere în tine şi te iubesc!"? Sau vreţi să aibă o voce interioară care să spună: "Sunt un prost! Sunt un idiot! Ce e în neregulă cu mine?!"? Sau o voce interioară care să spună: "Ce proastă-i persoana aia! Ce ticălos e omul ăla! Renunţ!"? (Dr. Lawrence Cohen)