Învăţarea la oliţă

Învăţarea la oliţă

Copiii învaţă să folosească toaleta când sunt pregătiţi, nu atunci când îşi găsesc părinţii timp să-i înveţe. [...] Acest lucru variază de la un copil la altul. [...] Dar, la fel ca în cazul altor aspecte legate de copii, dacă înţelegem cum evoluează lucrurile, putem pregăti mediul şi putem juca un rol încurajator în acest proces. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar. Metoda Montessori)

Ciocolată! Bomboane! Îngheţată!

Ciocolată! Bomboane! Îngheţată! - Photo by Brooke Lark on Unsplash

Fireşte, nu toate dorinţele sunt nevoi. Dar când satisfacem nevoile mai profunde ale copilului, de a fi văzut, apreciat şi conectat, va fi mai fericit şi mai cooperant, astfel încât îi vom putea gestiona dezamăgirea că spunem "nu" unor dorinţe trecătoare despre care ei cred că i-ar face fericiţi. Aceste dorinţe nu sunt, de fapt, nevoi, ci strategii de a-şi împlini nevoile. Atenţia din partea părintelui i-ar putea împlini nevoia de dulce mult mai bine decât o bomboană. (Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)

Închis-deschis

Închis-deschis

Înainte să împlinească un an, mâna [copilului] se ocupă de activităţi diverse care reprezintă, s-ar putea spune, tot atâtea tipuri de muncă: deschide şi închide sertare, cutii, etc.; pune dopuri la sticle; scoate obiectele dintr-un recipient şi le pune în altul, etc. Cu aceste exerciţii se dezvoltă o abilitate tot mai mare. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Mersul pe linie

Mersul pe linie - Photo by Erik Witsoe on Unsplash

Când au învățat în acest fel să-și stăpânească echilibrul, copiii au adus actul mersului pe jos la un standard remarcabil de perfecțiune și au dobândit, pe lângă siguranță și calm în mersul lor natural, o ţinută neobișnuit de grațioasă a trupului. (Maria Montessori, Dr. Montessori's Own Handbook)