Copiii nu au noţiunea timpului la fel cum o avem noi. Într-un fel, ei sunt pierduţi în timp. Pentru ei, există doar „aici” şi „acum”.
Azi am petrecut o dimineaţă atemporală alături de copiii mei. O dimineaţă de luni, în care am ieşit afară, în curte. Tereza a dormit în cărucior, sub vişin, iar Tudor şi cu mine ne-am jucat cu cartul şi bicicleta, am desenat cu cretă, am rostogolit o cameră de la roata motocultorului. Câtă distracţie! Ce sentiment minunat, să stai în natură, să adie uşor vântul şi să trăieşti doar în prezent! Mi-am dat seama cât de uşor uităm noi, adulţii, să ne simţim bine! Cât de copleşitoare sunt gândurile despre serviciu, casă, familie, copii şi multe altele. Uităm prea uşor să trăim în prezent, să fim doar aici şi acum. Ce bine ar fi dacă am putea să fim pierduţi în timp mai des!
Avem putere doar asupra momentului prezent. Nu putem schimba trecutul, iar viitorul încă nu a sosit. (Dr. Laura Markham)
Am auzit asta în cursul dr. Laura Markham, în timp ce vorbea despre emoţii şi despre cum să acţionăm conştient, atunci când suntem copleşiţi de ele. Mai ales ca părinţi, avem nevoie de mult calm, pentru a trece senin peste provocările zilnice. Meditaţia zilnică (de trei-patru minute) este o metodă pe care ea o încurajează, întrucât ne ajută să accesăm starea de calm mai uşor, în special atunci când suntem supăraţi.
Un articol extrem de interesant despre „Practici în educaţie ale prezenţei conştiente: abordarea Montessori” am găsit aici. Vi-l recomand, deşi e mai lung şi în limba engleză. Cred că e deosebit de valoros, întrucât prezintă câteva idei extrem de interesante. Concentrarea, experienţele senzoriale şi activităţile de viaţă practică sunt privite ca practici paralele de „conştientizare a prezentului”.
4 thoughts on “Pierduţi în timp”