Tudor a învăţat azi să cureţe morcovi cu curăţătorul de legume. De câte ori mama găteşte, el se învârte în jurul ei şi aşteaptă să primească ceva de ronţăit. Mănâncă morcovi, ţelină, pătrunjel, gulii sau orice altceva mai pregăteşte ea. Dintre toate, cred că cel mai des mănâncă morcovi. În ultima vreme, a început să-şi scoată singur din frigider câte unul şi să ne roage să i-l curăţăm. Aşa că azi am profitat de ocazie şi i-am arătat cum să facă asta singur.

În timp ce se spăla pe mâini şi îşi punea şorţul, i-am pregătit materialele. Am pus pe masă farfuria cu morcovul spălat, i-am pus dogul şi curăţătorul de legume alături. Am mai adăugat un bol pentru resturi şi o altă farfurie, pentru morocovul curăţat. Ştiu că ar fi fost mai bine să i le pregătesc pe toate dinainte şi să le aşeze singur. De data asta, am preferat să fac eu asta, întrucât era o activitate oarecum spontană.

I-am arătat la început că lama curăţătorului taie tare, să fie atent întotdeauna şi să cureţe mai jos de degete. Apoi i-am arătat, în tăcere, cum se lucrează. A vrut apoi să facă şi el, iar eu m-am aşezat lângă măsuţa lui, să îl observ.* Tereza terminase de explorat bucătăria şi îmi cerea să o iau în braţe. Am stat aşa amândouă şi ne-am uitat la Tudor. A fost extrem de interesant, a lucrat cu multă migală, a luat fiecare coajă şi a pus-o în bol. Nu a rotit morcovul de tot, pe alocuri a tăiat până aproape de miez, dar a reuşit să îl cureţe aproape complet.

La sfârşit, a pus morcovul pe farfurie, vesela şi curăţătorul în chiuvetă, pentru spălat. Şi-a dat jos şorţul şi s-a spălat pe mâini. Apoi a venit şi a mâncat cel mai bun morcov din viaţa lui.

Pentru Tereza a fost o activitate pe care a urmărit-o cu mare atenţie, nu am vorbit cu ea în timpul acesta, am lăsat-o să se concentreze. Nu a dat semne de nelinişte, a privit fiecare gest şi l-a urmărit pe Tudor cu privirea în tot ce făcea.

Abia aştept să repetăm experienţa, acum e important ca Tudor să aibă la îndemână cele necesare, pentru a putea curăţa, când doreşte, alţi morcovi. În curând vom avea ajutor de nădejde în pregătirea zarzavatului pentru ciorbă!

*Maria Montessori recomandă ca, o dată ce copilul începe să se concentreze, educatoarea să nu mai intervină nici măcar cu o privire. Mai am multe de învăţat, din acest punct de vedere! Am preferat să îl urmăresc, de data aceasta, din cauza lamei curăţătorului. Deşi, cred, puteam sta liniştită, pentru că, în multe alte ocazii, am observat că dacă eu lucrez altceva şi el foloseşte materialele, lucrează cu deosebită atenţie şi, desigur, multă concentrare.

A nu interfera înseamnă a nu interfera în nici un fel. Acesta este momentul în care, cel mai adesea, educatoarea greşeşte. […] Lauda, ajutorul sau chiar o privire, pot fi de ajuns pentru a-l întrerupe sau pentru a distruge activitatea. Pare ciudat să spunem asta, dar acest lucru se poate întâmpla chiar şi numai dacă copilul devine conştient că e urmărit. […] Marele principiu care aduce succes educatoarei este acesta: imediat ce a început concentrarea, acţionează ca şi când copilul nu ar exista. Natural, se poate vedea ce face printr-o privire scurtă, dar fără ca el să-şi dea seama de ea. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

(Photo by Sheila Joy on Unsplash)