În dimineaţa aceasta, Tudor a fost destul de agitat. După micul dejun, am mers împreună în cameră, să doarmă. Dar nu a reuşit, era probabil prea obosit, sau nu era ora potrivită. Mama a spus că poate are nevoie doar de odihnă, nu neapărat de somn, având în vedere că nu e ora la care, de obicei, doarme. Şi a avut dreptate, a fost nevoie de o jumătate de oră de lectură, liniştită, pentru a se calma şi a-şi încărca bateriile.

După cum spuneam, am încurajat mereu rutina şi ritualurile în viaţa noastră de zi cu zi. Somnul de prânz este în jurul orei 12.30. Astăzi, după toate activităţile de dimineaţă, Tudor mi-a cerut să-l alăptez. După ce a mâncat o tartă cu carne tocată, ca gustare, s-a ridicat de pe scaun şi a zis: „Mama, mergem la culcare, acum!”. Nu e prima dată când a cerut să meargă la somn. De curând, Tereza a venit înspre saltea şi a început să urce spre locul ei. Era obosită şi aşa îmi spunea că vrea să se odihnească. Cât de mult contează rutina!

Cât despre somnul de seară, noi începem ritualul de la ora 7. Tereza începe cu baia, în timp ce eu cinez cu Tudor. Apoi o alăptez pe Tereza, iar Tudor face baie, apoi citeşte cu Lucian şi după 8.30 vine în cameră, să-l alăptez. Eu dorm împreună cu ei, ne este mai uşor aşa, inclusiv pentru hrănirea lor noaptea. De obicei, pe la 9.10 seara dorm amândoi. În zilele neobişnuite (care, din fericire, sunt mai rare), programul se decalează pentru încă un pahar de apă sau mers la oliţă, pentru încă o carte, o poveste sau o plimbare. Ştiu că mai avem de lucrat la impus reguli pentru un somn liniştit. Pentru moment, ritualul şi rutina ne ajută.

Dr. Laura Markham spunea că pentru fiecare oră de somn în minus (faţă de necesarul său), copilul se comportă de parcă ar fi cu un an mai tânăr, întrucât îi este mai greu (cu câte un an) să îşi acceseze funcţia cerebrală. Nici nu e de mirare, atunci, că sunt atât de dificili cei care nu reuşesc să doarmă suficient!