Raftul nostru Montessori

Raftul nostru Montessori

De câte ori caut ceva despre Montessori, printre primele imagini care apar sunt cele cu rafturile pentru activităţi. Tăvile aşezate ordonat pe un raft jos, la îndemâna copilului, îţi dau imediat un sentiment de ordine, linişte şi frumos. Când am hotărât să schimbăm camera lui Tudor şi să o „montessorizăm”, raftul pentru activităţi a fost printre primele modificări.

Lăsaţi de capul lor, copiii au tendinţa de a crea haos, dar ei simt nevoia şi le place enorm să trăiască într-un mediu ordonat. Încercaţi să aranjaţi încăperile în care copilul îşi petrece cea mai mare parte a timpului în aşa fel încât să îi fie uşor să păstreze un ambient ordonat şi bine organizat. E surprinzător ce impact poate avea acest lucru asupra personalităţii sale în curs de dezvoltare. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Am căutat mai întâi la Ikea, desigur, să vedem dacă găsim ceva mulţumitor. Dar spaţiul era îngust, transportul prea costisitor pentru un raft aşa mic şi am ales să îl facem singuri. Am găsit indicaţiile pe site-ul Voilà Montessori, am cumpărat materialele şi am făcut raftul. Nu a fost deloc greu, mai ales că am cumpărat plăcile direct la dimensiunile dorite.

Dr. Montessori vorbeşte despre „perioadele senzitive” prin care trec copiii. O perioadă în care copilul învaţă fără a depune vreun efort, în care „absoarbe” informaţia din mediul înconjurător. Perioada senzitivă pentru ordine este, conform cărţii lui Tim Seldin, între doi şi patru ani. Jeanne-Marie Paynel o anunţă ca fiind între şase luni şi trei sau chiar cinci ani pentru unii copii. La cursul Montessori pentru părinţi am aflat că nevoia de ordine şi mişcare la copilul mic este la fel de importantă precum cea de aer sau de mâncare! Copilul are nevoie de mişcare şi de ordine, pentru a se dezvolta complet şi armonios, la fel cum are nevoie de aer pentru a respira şi de mâncare pentru a se hrăni.

Un loc pentru fiecare lucru şi fiecare lucru la locul său” este un principiu de bază în educarea copiilor Montessori. Acest raft de activităţi nu face altceva decât să evidenţieze acest principiu şi să ajute la implementarea lui. Copilul ştie exact de unde să ia activitatea şi unde să o pună la loc. Am observat adesea că Tudor reacţionează când lipseşte o activitate (se vede locul gol). La fel, merge imediat la raft de câte ori schimb câte ceva. În plus, pentru mine, ca părinte, raftul de activităţi înseamnă că ordinea poate fi restabilită în cel mult cinci minute.

Faptul că mintea matematică este activă de la început, devine evident nu doar […] datorită atracţiei pe care exactitatea o exercită asupra fiecărei acţiuni executate de copil, dar o vedem şi în faptul că nevoia de ordine a copilului este una dintre cele mai puternice stimulente ce domină prima parte a vieţii sale. Senzitivitatea faţă de aranjarea ordonată a lucrurilor, faţă de poziţiile relative ale acestora, apare odată cu simpla percepţie, şi anume, cu prima preluare a impresiilor din mediul înconjurător. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Comentarii

10 răspunsuri la „Raftul nostru Montessori”

  1. […] Spre deosebire de coşul cu comori, toate aceste activităţi i le-am lăsat la îndemână, pe raft. În cazul cubului, verific mereu cutia, să nu se uzeze cartonul, pentru că Tereza, specific […]

  2. […] concentrarea. La fel cum se întâmplă şi cu alte materiale pe care le rotim periodic pe raftul copiilor, am observat că şi cele din coş sunt văzute diferit după reintroducere. De fiecare dată, […]

  3. […] preferată de pe raftul Terezei în perioada aceasta este coşul de închis-deschis. Am căutat obiecte care să fie cât mai […]

  4. […] una dintre activităţile de coordonare mână-ochi pe care Simone le recomandă a fi permanent pe raftul copilului mic. În plus, în carte sunt prezentate mai multe variante ale activităţii, de la simplu la […]

  5. […] restul activităţilor, acestea pot fi rotite după ce copilul nu mai lucrează cu ele. Astfel, pe raftul de activităţi, avem de obicei o activitate de înşiruit, una de introdus în diferite fante obiecte diverse, un […]

  6. […] Tereza a dormit la început alături de mine şi de Tudor. În prima lună am ales patul mare, pentru că îmi era greu să mă aşez sau ridic de pe saltea, din cauza operaţiei de cezariană. Ne-am mutat în camera copiilor, pe saltea, înainte ca ea să împlinească două luni. Pe la cinci luni şi jumătate a început să coboare singură din pat. A căzut doar de câteva ori, învâţând repede unde sunt marginile saltelei (la început aveam pusă o pătură lângă pat, pentru cazurile acestea). Are în curând opt luni şi aproape niciodată nu plânge când se trezeşte. Pur şi simplu, se dă jos din pat şi vine să ne caute. Uneori o auzim înainte să ajungă în hol, alteori când începe să se joace prin cameră. […]

  7. […] am schimbat activităţile de pe raftul Terezei. Nu am mai făcut asta de ceva timp pentru că programul de vară însemna stat afară cel puţin […]

  8. […] în mână cu principiile Montessori, mi-a fost uşor să mă las ghidată de metoda KonMari. Rafturile din camera copiilor ne ajută să definim locul pentru fiecare activitate, în dulap păstrăm doar un număr potrivit […]

  9. […] în toate felurile, ca pe jucării. Când Tudor avea un an şi câteva luni, Lucian i-a făcut un raft, la înălţimea lui, pe care să putem aşeza cărţile cu coperta înspre copil. Era mai uşor aşa să le vadă şi […]

  10. […] Imagini deosebite ale celor mai mari sau mici animale de pe pământ, ale celor mai rapide sau mai grele. Informaţii interesante, pe care şi noi, adulţii, le-am citit cu plăcere. A devenit una dintre cărţile pe care nu le rotim de pe raftul cu cărţi pentru copii. […]

Lasă un răspuns