Mama e profesoară de pian. Avem în casă o pianină, la care Tudor cântă zilnic. Pentru că i-a auzit pe elevii mamei cântând, nu loveşte clapele tare, ci le atinge uşor, încercând să imite felul de a cânta al celorlalţi copii. Uneori trece mâna stângă peste dreapta şi foloseşte toată claviatura. Alteori, o roagă pe mama să îi pună cartea de pian pe suport şi să îi arate de unde să cânte. Au cântat adesea la pian, imitând păsărelele sau mormăitul ursului, lătratul câinelui din vecini sau al ciobănescului de peste drum. Tudor a început chiar să cânte gama sau arpegiul, bineînţeles, în propria interpretare şi înţelegere a ce înseamnă asta.
Perioada senzitivă pentru muzică este între doi şi şase ani. Mai ales atunci copilul arată un interes spontan în dezvoltarea tonului, ritmului şi melodiei. Bineînţeles, este indicat ca muzica să facă parte zilnic din viaţa copilului.
De câteva luni, l-am învăţat pe Tudor să folosească radio-casetofonul. Se arătase interesat de cel din bucătărie, la care ascultăm mai ales radio, aşa că le-am pus în cameră un casetofon. Fiind la fel cu cel din bucătărie, ştia deja aproape toate butoanele, după cât ne observase pe noi.
I-am arătat mai întâi cum să îl pornească şi să îl oprească, fiind setat pe radio. A fost mai greu cu selectarea frecvenţelor, pentru că modelul nostru avea şi setări pentru unde medii şi lungi, dar cu exerciţiu s-a descurcat repede. Am memorat două posturi de radio pe care le ascultăm mai des şi comută cu plăcere între ele.
După câteva zile, i-am arătat şi cum să folosească cd-player-ul. Am ales pentru început un cd cu Concert pentru două viori în re minor de Bach. L-am învăţat să facă trecerea de la radio la cd-player, arătându-i cum se introduce cd-ul, cu partea corectă în sus, cum se alege melodia, cum îl poate opri. A fost extrem de încântat şi multe dimineţi, imediat după trezire, îmi spunea: „ascultăm Bach, mama”. Spre marea mea bucurie, în două ocazii când a avut musafiri, Tudor a mers la casetofon şi a pus Bach, cu un volum redus, pentru a asculta şi muzică în timp ce vorbim.
După alte câteva săptămâni, i-am dat şi un cd cu un Concert pentru vioară de Mozart. Acum schimbă cu plăcere cd-ul, chiar dacă uneori prea des pentru placul meu. Dar nefiind procesul meu de învăţare, hotărârea este a lui. Interesant mi s-a părut, încă de la început, că nu dă volumul prea tare. Îmi era teamă că Tudor va abuza de butonul de volum, dar m-am înşelat.
După alte câteva săptămâni, îi voi da şi o casetă, probabil va fi cu muzică de Vivaldi. La radio ascultăm suficientă muzică uşoară, cât să profităm de cd-player şi casetofon pentru a ne obişnui cu clasicii. Iar ritualul băieţilor casei este de a asculta seara, la cină, muzică populară. Pentru noi e important să fie obişnuiţi de mici cu toate genurile muzicale.
Muzica ne face sufletul mai frumos! Şi, de curând, am citit că a face muzică cu copiii duce la o mai bună alfabetizare, la competenţe crescute de aritmetică şi mai bune abilităţi sociale, ba chiar şi o mai bună reglare a atenţiei şi emoţiei.
[…] în primii ani de viaţă copilul are o înclinaţie naturală spre muzică şi un interes spontan faţă de felul în care evoluează tonul, ritmul şi melodia. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)
(Photo by Paige Cody on Unsplash)
6 thoughts on “Bach sau Mozart?”