Aseară am participat la conferința finală a cursului „Părinte liniştit, copii fericiţi”. Timp de trei ore, dr. Laura Markham a răspuns întrebărilor părinţilor înscrişi la curs. Unul dintre sfaturile oferite ieri a fost de a fi mereu în colţul copilului, la fel ca la box. Copilul are nevoie să ştie că cineva este de partea lui, întotdeauna. Şi mi-am dat seama cât de mult a contat şi contează pentru mine să ştiu că mama e mereu în colţul meu.

Probabil lecţia primită de la ea m-a făcut şi pe mine să nu îmi vorbesc niciodată copiii de rău. Îmi e întotdeauna milă de cei ai căror părinţi încep să se plângă de copii, să povestească ce „minuni” au făcut odraslele lor şi cum i-au supărat sau enervat. Ceea ce aud eu este că acei copii nu sunt înţeleşi sau nu sunt ascultaţi. Pentru că tot de la dr. Laura am aflat că orice comportament negativ este un strigăt de ajutor!

Duminică dimineaţa ne pregăteam de pus masa pentru micul dejun. Când a auzit, Tudor a început să se agite, spunând „nu mâncăm, nu mâncăm”. Eu pusesem deja farfuriile pe masă, el a venit în bucătărie şi a început să le strângă, punându-le înapoi în dulap. I-am spus că poate să nu mănânce, dacă nu îi e foame, dar noi ne pregătim de micul dejun. Apoi am reînceput să pun masa. Agitat, supărat, a luat una din farfuriile de pe masă şi a trântit-o pe jos, uitându-se la mine. Pentru că folosim doar veselă din porţelan, farfuria s-a spart, desigur. Dacă nu aş fi făcut cursul acesta, probabil că m-aş fi enervat foarte tare. Aşa, m-am oprit din ce făceam, am respirat profund, am strâns cioburile, după care l-am luat pe Tudor din braţele tatălui său şi am încercat să aflu ce se întâmplase.

El repeta mereu: „nu mâncăm”. Mi-a cerut să mergem în cameră, să bea lapte. A reuşit să adoarmă puţin, timp în care m-am întors în bucătărie şi am început să mâncăm. În mai puţin de o oră, Tudor a început să aibă diaree, pentru prima dată în viaţa lui. Peste câteva ore avea temperatură de peste 39 de grade Celsius şi a început să verse, tot pentru prima dată în viaţă.

Făcuse o toxiinfecție alimentară, iar organismul îi spunea că ceva nu e în regulă. El nu înţelegea ce se întâmplă, ştia doar că nu vrea să mănânce. Eu nu m-am oprit din pusul mesei pentru a discuta cu el şi a-l asculta, aşa încât a încercat să îmi spună cum a putut mai bine că ceva nu e în regulă. A fost tot pentru prima dată când a spart intenţionat ceva. Când s-a liniştit, am găsit momentul să discutăm şi despre ce s-a întâmplat şi cum ar fi putut reacţiona şi ce ar putea face data viitoare.

Dr. Laura recomandă ca atunci când simţim că ne enervăm, să ne oprim, să renunţăm la propria agendă, să respirăm profund şi apoi să ne conectăm cu copilul. Este o metodă care funcţionează şi care ne ajută chiar să ne reconfigurăm creierul, făcând să ne fie de fiecare dată mai uşor să nu ne lăsăm copleşiţi de emoţii. Fiecare dintre noi are anumiţi factori declanşatori, creaţi mai ales în copilărie, care ne fac să reacţionăm sub impulsul momentului. Conştientizarea acestor factori declanşatori ne ajută să rezistăm impulsurilor şi să acţionăm conştient. Nu este o muncă uşoară, dar nici imposibilă. Dr. Laura recomandă meditaţiile ghidate pentru „vindecare” şi oferă, ca parte a cursului, o serie de şaizeci de astfel de meditaţii zilnice, de câteva minute fiecare, care ne ajută în reconfigurarea creierului.

Duminică a fost doar unul dintre momentele în care am ales să fiu în colţul copilului meu. Avem capacitatea de a ne influenţa creierul prin felul în care vorbim şi ne vorbim. De curând am citit o carte foarte bună, scrisă în anii ’50, dar încă actuală, despre succes. Mi s-a părut interesantă remarca autorului despre „otrava gândului”, adică bârfa. Pentru mine, a-ţi vorbi copilul de rău este echivalentul acestei „otrăvi a gândului”, pentru că, cu cât gândeşti mai rău despre cineva, cu atât găseşti mai mult rău în persoana respectivă. Asta nu ajută nimănui, nu face decât să reducă scara la care gândim, obligându-ne să ne concentrăm asupra unor nimicuri lipsite de orice importanţă (Dr. David Schwartz, Puterea magică a gândului).

Dr. Markham vorbeşte adesea despre mantra pe care o putem folosi pentru a rămâne calmi în orice situaţie. Una dintre recomandări este „Aleg iubirea” sau „Doar iubire azi”. Copiii vor să ne facă să fim mulţumiţi de ei, îşi doresc să ne urmeze exemplul, să ne facă pe plac. Dar acest lucru se întâmplă doar atunci când se simt conectaţi cu noi. De aceea, dr. Laura insistă asupra ideii că parenting-ul presupune 80% conectare şi doar 20% îndrumare.

Un gând despre “În colţul copilului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *