Noi credem că educaţia financiară trebuie să înceapă cât mai devreme. De câteva luni, i-am dat lui Tudor un portofel mic, cu fermoar, în care are câte doi lei. Este suficient pentru a-şi cumpăra o sticlă de apă sau un iaurt. Exersăm cum să facem asta când mergem la magazinul din colţ, după-masa, când nu sunt aşa de mulţi clienţi. Cunoscut fiind de doamnele de acolo, ni s-a părut modul ideal de a începe să îşi ia singur marfa de pe raft, să treacă pe la casă, să plătească şi apoi să primească bonul (momentul preferat pentru Tudor).

 Ieri, în timp ce ne aflam la magazin, Tudor şi-a scos portofelul şi a cumpărat o sticlă de apă. A aşteptat apoi liniştit să primească bonul. După ce i l-a dat doamna, a fost preocupat să îl pună în portofel. Alături de el, Lucian l-a întrebat: „Cum spui?”. Cu clopoţelu-i cristalin, Tudor a ridicat privirea, s-a uitat zâmbind către doamna vânzătoare şi i-a spus: „Cu plăcere!”.

Din respect pentru Tudor, am evitat pe cât de mult posibil să îi cer în public să salute sau să mulţumească. Dacă am simţit nevoia să spun ceva, atunci am folosit eu un „mulţumim” sau un „la revedere”, fiind atentă să mă audă şi el. Cred cu tărie că învăţarea nu se face în public. Bunele maniere şi amabilitatea, în primul rând, se modelează de către părinţi şi de cei apropiaţi şi se învaţă acasă, nu pe stradă. Încă de când era mic, i-am mulţumit pentru că m-a lăsat să-l schimb, de exemplu, i-am spus „poftim” de câte ori i-am dat ceva şi i-am spus „cu plăcere”, oricât de mic era, când se uita la mine după ce îi înmânam ceva. Am făcut jocuri acasă, în care am modelat comportamentul acesta. Mama îmi povestea zilele trecute că s-a jucat aşa cu Tereza, aşezate pe covor, cu mingea. Nu e niciodată prea devreme pentru a începe să modelăm un comportament civilizat. Scopul nostru e de a-l învăţa pe copil să se comporte astfel chiar şi când nu suntem împreună cu ei.

La fel am procedat şi cu salutul. De câte ori plecăm din casă sau când ne întoarcem, salutăm. Pe stradă, la fel, când ne întâlnim cu cineva cunoscut. Mi se pare interesant cum a evoluat salutul la Tudor. Acum vreun an şi jumătate a început cu „tai-tai”, a avut apoi o perioadă de „la revedere”, a trecut la „sărut mâna”, acum a ajuns la „servus”. Urmează să discutăm (acasă, desigur) pentru cine folosim fiecare dintre adresări.

Folosim fiecare prilej pentru a aprecia comportamentul pozitiv. Azi-dimineaţă, de exemplu, după ce a curăţat un castravete, Tudor l-a tăiat şi a pus o bucată şi pe farfuria Terezei. I-am mulţumit frumos şi i-am arătat ce mult s-a bucurat ea, că a început imediat să îl mănânce. Am învăţat că astfel încurajăm amabilitatea, menţinem o bună relaţie între fraţi, susţinem conectarea cu copilul, îi creştem stima de sine şi modelăm bunele maniere. Atât de multe câştiguri cu un gest atât de simplu!

Perioada senzitivă pentru amabilitate şi bune maniere este între doi şi şase ani. Este momentul propice pentru copil să înveţe cum să se poarte, să aibă maniere la masă, să fie atent şi plin de compasiune faţă de cei din jur. A se afla în perioada senzitivă înseamnă a asimila aceste informaţii fără niciun efort, a fi deschis în mod natural spre maxima absorbţie a cunoştinţelor.

Pentru a-i învăţa pe copii bunele maniere, ei trebuie să vadă că părinţii, fraţii şi prietenii lor mai mari le urmează consecvent. Exemplul pe care îl dăm în primul rând prin propriul comportament este mult mai puternic decât orice le spunem noi. Copiii absorb orice văd că facem noi, în special când sunt foarte mici, şi încep să vorbească şi să se poarte exact ca noi. Noi suntem modelele lor. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

3 gânduri despre “Cu plăcere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *