Astăzi plouă tare afară. Înainte să am copii, nu aş fi ieşit din casă pe aşa vreme, decât în caz de extremă urgenţă. Dar am învăţat, de când s-a născut Tudor, că nu există vreme urâtă, ci doar îmbrăcăminte nepotrivită. Cu atât mai mult de când am început să citesc despre Montessori, natura a devenit mediul ideal pentru explorare şi învăţare.

După o noapte mai agitată, Tudor a fost de dimineaţă destul de obosit. A cerut tot mereu să se odihnească, a vrut să îi dau lapte, a cerut în braţe, dar nu a reuşit să adoarmă. Aşa că Lucian l-a scos afară, în ciuda ploii torenţiale. (Aţi văzut filmul despre viaţa Mariei Montessori?) Echipat cu cizmele de cauciuc şi cu haina de ploaie, a sărit fericit în bălţile din curte. Apoi şi-a luat camionul şi i-a umplut remorca de apă. S-a dat cu tricicleta (ne-am bucurat că a urcat din nou în şa), a adunat nişte iarbă din canalele de scurgere, s-a jucat cu un balon.

Nefiind nici Tereza prea liniştită în casă, am luat-o în marsupiu, am deschis umbrela şi am ieşit afară, cu băieţii. Lucian m-a învăţat să iubesc ploaia şi mă bucur că putem transfera interesul acesta şi copiilor noştri.

Joaca sau plimbarea în natură are multe beneficii pentru copii, dar şi pentru adulţi. Chiar dacă plouă, bate vântul, e frig sau ninge, noi ieşim afară cel puţin o oră pe zi.

• Pe noi ne umple de energie, oricât de nedormiţi am fi. Reuşeşte să ne aducă zâmbetul pe buze, în timp ce respirăm aer curat şi ne întărim imunitatea.
• Statul afară creşte creativitatea şi îmbunătăţeşte concentrarea, pe lângă aportul de vitamina D pe care ni-l aduc razele solare.
• Profităm de ieşitul în natură pentru a-l încuraja pe Tudor să îşi dezvolte cât mai mult motricitatea grosieră. Ne bucurăm când se caţără, sare, aleargă, se dă cu tricicleta sau cu cartul.
• Natura ne ajută să ne ascuţim simţurile şi îi îndemnăm adesea pe copii să asculte ciripitul păsărelelor sau vântul bătând prin frunze. De fapt, nu e de mirare că Bate vântul frunzele e unul din cântecele noastre preferate. Ne place să simţim mirosul de iarbă proaspăt tăiată, adesea chiar de către Lucian şi Tudor. Şi ce încântare e când plouă sau ninge şi picăturile de ploaie sau fulgii cad direct pe faţa copiilor!
• Pentru la iarnă am pregătit deja trunchiul de copac pe care băieţii vor monta adăpostul păsărelelor, unde să le pună copiii de mâncare. Învaţă astfel să fie responsabili şi să protejeze păsările.
• Tudor are propria tavă cu răsaduri şi locul lui special pentru unelte de grădinărit. Le foloseşte adesea pentru a-şi ajuta tatăl, bunica şi străbunica să lucreze în grădină. Şi toate verdeţurile, fructele şi legumele îngrijite de el sunt atât de gustoase! Lecţiile de botanică primite astfel sunt atât de plăcute!
• Dormitul afară sau somnul profund după statul afară este foarte important pentru dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor.
• Noi nu am avut niciodată probleme cu pofta de mâncare a copiilor, dar astăzi chiar am crezut că nu o să ne ajungă mâncarea, aşa de bine au mâncat la prânz. Şi asta nu doar datorită faptului că de azi-dimineaţă începând mănâncă amândoi la masa joasă din bucătărie, ci şi datorită aerului curat şi mişcării făcute afară.

Pentru idei despre cum să descoperim natura şi activităţi de făcut afară cu copiii, am folosit mai ales cartea aceasta. Potrivită pentru copiii de peste trei ani, am adaptat câteva propuneri din carte încă de când Tudor avea doi ani.

Lăsaţi copiii liberi, încurajaţi-i; lăsaţi-i să alerge pe afară când plouă, să se descalţe când găsesc băltoace cu apă, şi când iarba de pe pajişte e umedă de rouă, lăsaţi-i să o calce cu picioarele goale; să se odihnească liniştiţi când un pom îi invită să se culce la umbra lui; să strige şi să râdă când soarele îi deşteaptă dimineaţa, aşa cum deşteaptă orice făptură vie care îşi împarte ziua între veghe şi somn. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

(Photo by Rhendi Rukmana on Unsplash)