De peste cinci ani, discursul meu preferat de pe TED.com este cel al lui Shawn Achor. Secretul fericit al unei munci mai bune este despre psihologia pozitivă. L-am văzut deja de nenumărate ori, la diferite intervale de timp şi de fiecare dată rămân cu aceeaşi stare de bine. Cercetătorul american explică ce să facem pentru a ne reconfigura creierul, raportându-ne diferit la lumea din jur.

Am descoperit că nu realitatea e cea care ne modelează, ci lentila prin care creierul nostru vede lumea ne conturează realitatea. (Shawn Achor, The Happy Secret to Better Work)

De aproape o jumătate de an, seara, la culcare, ultima întrebare pe care i-o pun lui Tudor, este: „Ce ţi-a plăcut cel mai mult azi?”. Uneori este ieşirea în oraş, alteori frământarea aluatului şi făcutul biscuiţilor cu bunica sau întâlnirea cu unchiul preferat. Am observat că sunt evenimente din diferite momente ale zilei, din contexte diferite. Adică o dovadă că se gândeşte serios la întrebare.

Îi spun apoi ce mi-a plăcut şi mie cel mai mult în ziua respectivă, uneori rememorând-o cu glas tare, până găsesc momentul dorit. Uneori îmi e destul de greu să aleg. Dacă am avut o după-masă sau seară mai grea, mintea mea tinde să se oprească doar asupra acelor momente şi am nevoie de ceva timp pentru a găsi o rază de soare.

Cred că pentru a fi un părinte liniştit e important să te pierzi în timp, cât mai des, alături de copiii tăi. Pentru mine, contează şi ca ultimul gând al zilei să fie unul pozitiv. În plus, ţinem astfel şi un jurnal, mental, deocamdată, a ceea ce ni s-a întâmplat în ziua respectivă. După ce Tudor va putea scrie, o să ţinem şi un jurnal scris. Îşi va exersa astfel scrisul, va învăţa să îşi transcrie ideile şi să găsească motive de a fi fericit.

90% din fericirea pe termen lung nu e determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru o procesează. Și dacă îl schimbăm, dacă schimbăm formula pentru fericire şi succes, putem schimba felul în care influențăm realitatea. […] Dopamina pe care o secretăm când suntem optimiști are două funcții. Nu ne face doar mai fericiți, ci activează toate centrele de învățare din creier, permițându-ne să ne raportăm diferit la lume. (Shawn Achor, The Happy Secret to Better Work)

De câteva săptămâni, în unele seri, am început să îi spun şi pentru ce sunt recunoscătoare în ziua respectivă. Gesturi mici, care mi-au făcut ziua mai uşoară: ciorba făcută de mama; minutele petrecute de Tereza cu străbunica, timp în care noi doi am putut mânca zmeură din grădină; hainele întinse pe sfoară de Lucian, în timp ce eu pregăteam cina. În scurtă vreme, o să încep să îl întreb şi pe el. Va fi o a doua întrebare cu care să ne încheiem seara. „Tu pentru ce sau pentru cine eşti recunoscător azi?”.

Pe lângă efectul pozitiv pe care reflecţia îl are asupra dezvoltării creierului, întrebările acestea mă ajută să îl cunosc mai bine pe Tudor. Sunt seri în care evenimentul preferat e destul de previzibil. Diseară sunt aproape sigură că vom discuta despre îmbăierea în piscina din curte. Sunt şi momente la care nu mă aşteptam deloc, cum ar fi măturatul curţii cu străbunica.

Când nu e foarte obosit, reuşim să discutăm destul de profund despre momentele acestea care ne fac fericiţi. Avem, astfel, o poveste suplimentară în fiecare seară, în care suntem personajele principale. Şi totul, pornind de la întrebarea: „Ce ţi-a plăcut cel mai mult azi?”.

(Photo by Mike Tinnion on Unsplash)