Şorţul de bucătărie, brioşele şi învăţarea

Şorţul de bucătărie începe să-i rămână mic lui Tudor. I l-am făcut înainte de a împlini doi ani, fiind primul meu proiect cu maşina de cusut. Tudor ne ajută adesea în bucătărie. Îi place mult să frământe aluatul, să cureţe legume sau să aranjeze hârtiile în tava de brioşe. Când era mai mic, dacă voia orez în lapte, scotea din dulap oala în care i-l făceam de obicei. Dacă voia biscuiţi, îmi arăta şorţul. Acum ştie să ceară direct ceea ce doreşte. Sau să îşi pună şorţul şi să mă cheme la lucru.

Un şorţ potrivit ca dimensiune pentru copil, pe care să şi-l poată pune şi scoată singur, este, de asemenea, esenţial pentru activitatea copilului în bucătărie. Operaţiunea de a-şi pune şi scoate şorţul ajută la definirea începutului şi sfârşitului activităţii. Îl face să îşi amintească, în timpul activităţii, că este implicat într-un proces, ceea ce ajută la limitarea distragerii atenţiei. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Ultima dată când a vrut brioşe, Tudor s-a spălat pe mâini, şi-a pus şorţul şi a mers la masa mică. Îi pregătisem şi cântărisem deja ingredientele. A spart ouăle într-o cană, câte unul, să poată culege uşor coaja căzută în albuş. Le-a turnat pe rând în vas, a pus coaja pe un şerveţel pe care l-a aruncat la gunoi, apoi s-a spălat pe mâini. Insistăm ca de fiecare dată când lucrează cu ouă crude sau pune mâna pe carne crudă, să se spele temeinic pe mâini. I-am explicat şi de ce, dar repetăm riscurile cu fiecare ocazie.

Întors la masa de lucru, a bătut ouăle cu telul, a adăugat laptele, a amestecat iar. A pus făina şi praful de copt în vas, făcând transfer cu lingura din bolul în care i le cântărisem. A avut răbdare la fiecare mişcare, până a turnat mai bine de jumătate din făină. Apoi a vărsat restul direct din bol în vas. A şters aproape toată făina rămasă pe masă şi a amestecat. Când a fost prea greu de învârtit, m-a rugat să îl ajut şi eu. A pus nuca de cocos şi zeama de lămâie, a turnat şi untul topit şi a amestecat din nou. Apoi, spre surprinderea mea, a avut răbdare să transfere compoziţia cu lingura în paisprezece forme. Restul de şase mi-a zis să le umplu eu. A deschis apoi uşa cuptorului şi am pus tava înăuntru. Şi-a dat jos şorţul şi s-a dus să se spele pe mâini.

Nerăbdarea cea mare a fost mai ales până s-au răcit brioşele suficient de mult încât să poată fi mâncate. Când le luăm cu noi la pachet, spune cu încântare tuturor că sunt făcute de el. Altfel, îi reaminteşte Terezei, când mănâncă amândoi la masa mică din bucătărie. În curând, vor putea lucra împreună. Abia aştept să îl aud explicându-i şi să-l văd arătându-i Terezei cum să procedeze! Până atunci, însă, ea o să facă treptat pregătirea indirectă, cum a făcut şi Tudor la început. Va face transferuri, exerciţii pentru întărirea muşchilor mici ai mâinii şi pentru coordonarea mână-ochi, va învăţa să se spele pe mâini sau să-şi pună şorţul. Îşi va exersa astfel şi concentrarea, pentru că vom avea grijă să nu o întrerupem, odată ce a început să lucreze.

Spune-mi şi o să uit; învaţă-mă şi s-ar putea să-mi amintesc; implică-mă şi o să învăţ. (Benjamin Franklin)

One thought on “Şorţul de bucătărie, brioşele şi învăţarea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *