Învăţ Montessori

De curând i-am cumpărat lui Tudor ghete noi, pe care şi le-a aşezat mândru în holul de la intrare. Cu fermoar lateral şi şireturi, eram sigură că o să le poată încălţa şi descălţa singur. Din păcate, fermoarul nu deschide gheata suficient şi e nevoie să fie desfăcute şireturile, pentru a-i intra piciorul. Adică trebuie să depindă mereu de un adult, ceea ce e frustrant mai ales pentru el, dar şi pentru noi, uneori. După nicio săptămână, sunt sigură că va trebui să îi caut ghete cu scai şi fermoar, eventual, cu care să se descurce singur.

Tudor se îmbracă şi se încalţă singur dinainte de a împlini doi ani. A început cu bluzele şi a insistat până când a putut să-şi ia singur şi şosetele. L-am învăţat cum să îmbrace geaca în stil Montessori şi reuşeşte şi asta de unul singur. Până anul trecut, îi aranjam noi haina, deja nu mai e cazul să facem nici asta. I-am repetat mereu „cu gulerul la burtă şi faţa în jos” şi acum face singur verificarea, înainte de a se îmbrăca. Adeseori, încă, nu reuşeşte să fixeze fermoarul, dar, după cum îl văd exersând, cred că se va descurca şi cu asta curând. Lucrează adesea cu rama Montessori de îmbrăcat cu fermoar, semn clar că e interesat să înveţe.

La cursul Montessori pentru părinţi şi la cel al Simonei Davies ni s-a spus cum să amenajăm holul de la intrare. La fel ca în restul casei, e important ca totul să fie la îndemâna copilului, pentru a-i sprijini independenţa. I-am pus lui Tudor un scăunel jos, pe care să şadă când se încalţă. Neavând cum să dăm găuri în perete, i-am agăţat un cârlig de una dintre ţevile care treceau pe lângă scaun. I-am agăţat acolo haina de sezon, pentru ieşit afară. Am pus lângă scaun papucii, aşezându-i în cele din urmă pe două cutii de pantofi, ca suport. Pe scările de lângă scaun am pus un coş, în care să-şi aşeze căciulile, mănuşile, gulerul. Între timp, am mai pus încă unul, pentru Tereza. Urmează să-i facem şi ei loc pentru papuci, curând, când va începe să umble pe afară.

Simone Davies ne-a prezentat cinci principii pentru amenajarea oricărui spaţiu Montessori. Am făcut la fel şi în cazul spaţiului de la intrare. Am verificat să aibă mobilă pe măsura copiilor, punând totul la îndemâna lui Tudor. I-am susţinut independenţa, desemnând un loc pentru fiecare lucru şi punând fiecare lucru la locul său. L-am ajutat astfel să fie ordonat şi să găsească mereu ceea ce caută. Am optat pentru lucruri mai puţine, obţinând astfel rezultate mai bune. Less is more, cu alte cuvinte. Am lăsat doar o haină de iarnă, înlocuind-o noi când se murdărea sau îi era prea mică. Am pus doar două căciuli şi două perechi de papuci, din care să îşi aleagă singur. Am înlocuit hainele şi încălţămintea, la fiecare schimbare de anotimp şi le-am depozitat separat. Şi am coborât la nivelul copilului, pentru a vedea spaţiul prin ochii lui. Am verificat dacă totul e accesibil, dacă arată bine şi are doar strictul necesar. Obiectele în plus nu fac altceva decât să-i distragă atenţia copilului.

Creaţi un spaţiu adecvat copilului prin aşezarea pe hol a unei bănci joase unde să-şi poată lăsa pantofii aranjaţi unul lângă altul şi fixaţi cuierele pentru haine la un nivel la care copiii pot ajunge singuri. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)