Zilele acestea, învăţ de la experţi! Am reuşit să profit din plin de conferinţa Fii cel mai bun părinte care poţi fi! Ce am aflat interesant până acum, de la fiecare invitat în parte:

Carrie Contey

• Limba nativă a copiilor este JOACA!
• Pentru a promova prezenţa conştientă pentru copii: încetinim ritmul, ne conectăm şi ne bucurăm unii de alţii

Denaye Barahona

• metode bune de folosit, pentru a rămâne calmi în momente tensionate
  • le prezentăm „fişa postului”: sarcina mea este să am grijă de siguranţa ta, aşa că te rog să îţi pui centura şi apoi putem pleca cu maşina
  • descriem felul în care ne simţim: simt că încep să mă enervez, te rog să…

Simone Davies

• să împărtăşim viaţa cu copiii noştri
• mai puţin înseamnă mai mult, fie că vorbim de jucării, cărţi sau haine
• să folosim observaţia ştiinţifică, înregistrând ceea ce fac copiii noştri, precum o cameră video
• să vedem lumea prin ochii copiilor: nu îmi fac mie viaţa grea, ci lor le e greu acum
• grija de sine a adultului e importantă!; pentru asta, ne ajută:
  • prezenţa conştientă
  • meditaţia
  • ţinerea unui jurnal
  • timpul petrecut în natură
  • cititul
  • dansul

Wendy Bertagnole

• comportamentul negativ e ca o buruiană, cu 4 rădăcini: putere (copilul nu simte că deţine controlul), predictabilitate (lipsa rutinei şi a ritualurilor), senzorială (lipsa experienţelor senzoriale), abilităţi (copilul nu ştie sau nu poate să facă ceea ce i se cere); adulţii adaugă şi o a cincea: „povestea propriei copilării”
• nu există eşec, ci doar feedback
• fiecare comportament e o formă de comunicare

Nicole Kavanaugh

• renunţarea la ecrane (tv, telefon, calculator) cel puţin până la 6 ani, pentru a avea copii liniştiţi, capabili de perioade lungi de concentrare; după 6 ani, privitul ocazional la tv e doar ca moment împărtăşit în familie
• deşi e mai rapid să găteşti cina de una singură, implicarea copiilor are beneficii pentru toţi membrii familiei

Jamie Glowacki

• din experienţa lucrului cu mii de copii, fereastra de oportunitate pentru învăţarea la oliţă este între 20 şi 30 de luni
• trecerea la oliţă este un proces de învăţare, care durează, nicidecum o instrucţie de trei zile
• scutecele textile sunt ideale pentru a învăţa repede şi uşor, printre avantajele acestora:
  • percepţia senzaţiei de uscat/ud, curat/murdar;
  • din cauza grosimii lor, împiedică mişcarea liberă a copilului, nevoie esenţială la această vârstă, deci îşi doreşte să scape cât mai repede de scutec
• când te aştepţi să înveţe copilul, atunci el învaţă (trebuie să ai tu aşteptarea/să fii sigur că va învăţa)
• hormonul antidiuretic ne ajută să reţinem urina pe timpul nopţii, dar e secretat doar dacă respectăm ritmul circadian; un copil care merge prea târziu la culcare nu mai secretă suficient hormonul respectiv, deci face pipi noaptea mai des şi îi e mai greu să rămână uscat

Sandy Blackard

• rolul adultului este acela de coach, de a merge alături de copil
• noi suntem ghizii copiilor noştri în a-i ajuta să-şi etaleze măreţia

Zahra Kassam

• în timpul concentrării are loc toată magia învăţării
• dezvoltarea limbajului e importantă şi pentru asta trebuie să vorbim des şi bogat cu copiii, dar trebuie să existe şi un timp pentru linişte, pentru a onora concentrarea copilului

Lenore Skenazy

• frica părinţilor de a nu păţi ceva copiii lor este folosită adesea în marketing, pentru promovarea diverselor produse
• o carte preferată: Peter Gray – Free to Learn

Karen Young

• anxietatea este generată de o ameninţare percepută de creier, când amigdala intră în acţiune; în zilele noastre, ameninţările percepute de copii sunt mai ales psihologice (separarea de un părinte, umilire, ruşine)
• prezenţa conştientă ajută în combaterea anxietăţii; pentru copii, asta înseamnă îndreptarea atenţiei spre simţuri, în timpul unei plimbări (cum simt vântul sau soarele pe piele) sau în timpul mesei (gustul, mirosul, textura)
• în timpul unui episod de anxietate, spunându-le că nu au de ce să le fie frică nu ajută deloc, dimpotrivă, le transmite mesajul că nu îi înţelegem; cel mai corect e să le verbalizăm trăirile, liniştindu-le astfel sistemul nervos
• anxietatea e gândirea în viitor (şi dacă… dar dacă…)
• respiraţia profundă ajută; bune exerciţii pentru a-i învăţa pe copii să respire profund:
  • cacaua fierbinte – să îşi imagineze că ţin în minte o cană cu cacao şi o miros adânc (numărăm până la trei), apoi îşi ţin respiraţia o secundă şi expiră puternic (numărăm până la trei)
  • infinitul: desenăm semnul infinit pe pielea lor, în primul cerc respiră profund (numărăm până la trei), apoi îşi ţin respiraţia o secundă şi pe când desenăm al doilea cerc expiră (numărăm până la trei); îi putem învăţa să îşi deseneze cu degetul în palmă, pentru a se linişti singuri, când sunt mai mari
• ajută să discutăm cu ei: ce crezi că se întâmplă dacă… (ies monştrii de sub pat); şi tu ce poţi face dacă…?
• creierul se schimbă cu fiecare experienţă: cu cât sunt mai curajoşi, cu atât mai curajoşi vor fi; cu cât le sprijinim evitarea, cu atât vor fi mai anxioşi
• cel mai important pentru copii e să înveţe că se pot descurca în orice situaţie
• orice comportament are un motiv!
• mesaj pentru părinţi, în relaţia cu copiii lor: ai permisiunea să greşeşti, de câte ori vrei (mesaj valabil şi pentru copii!);
• întotdeauna să îţi ceri scuze: nu trebuia să ţip, probabil că te-ai speriat tare
• dacă noi suntem părinţi perfecţi, e foarte greu pentru copii să vină la noi cu propriile imperfecţiuni; de aceea e important să le arătăm că nu suntem perfecţi
• ţine minte valorile pe care vrei să le înveţe copiii şi comportă-te ca atare

Abia aştept să ascult şi restul conferinţei şi să aprofundez unele dintre subiectele de mai sus! La sfârşit, toate interviurile vor fi din nou disponibile, timp de câteva zile, pentru cei care s-au înscris mai târziu sau nu au reuşit să le asculte pe toate sau vor să reasculte anumite fragmente!

Tot zilele acestea, am început să citesc cartea Copilul invizibil, de György Gáspár. Deşi nu am terminat-o încă, este deja una dintre preferatele mele!

Convingerea mea de bază este aceea că, pentru a creşte copii liberi şi inteligenţi din punct de vedere emoţional, avem nevoie să creştem în primul rând părinţii, astfel încât aceştia, prin iubirea şi preţuirea de sine, să le poată oferi urmaşilor lor darul prezenţei conştiente – cea mai importantă dintre dimensiunile de bază care definesc o relaţie sănătoasă. (György Gáspár, Copilul invizibil)

(Photo by Rita Morais on Unsplash)