Citatul meu preferat din Maria Montessori a fost scris acum aproape o sută de ani. Şi totuşi, îl simt atât de actual, încât e aproape dureros. De fapt, cercetările neuroştiinţifice actuale nu fac decât să confirme ceea ce ea a enunţat la începutul secolului trecut, pe baza observării copiilor.

În şcolile obişnuite de astăzi, profesorii predau adesea ceea ce este cunoscut ca fiind „lecţii despre obiect”, în care copilul trebuie să enumere diferite proprietăţi ale unui obiect dat, de exemplu culoarea, forma, textura, etc. Dar numărul obiectelor din lume este infinit, în timp ce proprietăţile pe care le au sunt limitate. Aceste proprietăţi sunt, prin urmare, ca literele alfabetului cu care se poate forma un număr infinit de cuvinte.

Dacă le prezentăm copiilor obiecte care expun fiecare dintre aceste proprietăţi separat, este ca şi cum le-am da un alfabet pentru explorările lor, o cheie pentru poarta cunoaşterii. Oricine a cunoscut nu numai proprietăţile lucrurilor clasificate într-o anumită ordine, ci şi gradaţiile fiecăreia, este capabil să descifreze tot ceea ce conţin mediul şi lumea naturii. Acest „alfabet” al lumii exterioare are o valoare inestimabilă. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

În educarea simţurilor, unul dintre conceptele-cheie Montessori este izolarea stimulului sau izolarea calităţii obiectului. Maria Montessori a conceput special o serie de materiale pentru educarea simţurilor copilului. În ele, a modificat doar una dintre proprietăţile obiectului, în aşa fel încât copilul să o perceapă mai clar, împreună cu diferenţele ei de gradaţie. Spre exemplu, în cazul cilindrilor încastraţi, în primul set se modifică doar diametrul cilindrilor. În cel de al doilea set, se modifică atât diametrul, cât şi înălţimea. În cel de al treilea, diametrul creşte, în timp ce înălţimea cilindrilor scade. În ultimul set, diametrul rămâne acelaşi şi scade doar înălţimea. Copiii percep astfel, mai întâi senzorial, apoi şi lingvistic, diferenţele între gros – subţire, mare – mic, înalt – scund.

Noi numim materialele senzoriale abstracţiuni materializate sau material matematic de bază. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Primul material senzorial prezentat copiilor sunt cilindrii incastru. Cu aceştia se lucrează doar la masă, indirect şi ca pregătire pentru scris. Butoanele din vârful cilindrilor îl învaţă pe copil despre cum se ţine creionul în mână. De aceea, de altfel, se recomandă ca puzzle-urile copiilor de până la patru ani să aibă acest buton de prindere. Este pregătirea indirectă pentru a ţine corect în mână instrumentele de scris.

Cilindrii incastru au încorporat principiul după care Maria Montessori a pregătit majoritatea materialelor: controlul erorii. Dacă unul dintre cilindri este aşezat greşit, copilul nu va reuşi să îi aşeze pe toţi la locul lor. Şi nu va avea nevoie de un adult să îi spună asta, ci îşi va da seama singur, când va ajunge la ultimul cilindru.

I-am prezentat lui Tudor cilindrii incastru şi apoi l-am lăsat să aleagă singur când mai vrea să lucreze cu ei. După ce a lucrat individual cu fiecare set, i-am arătat cum să lucreze cu două seturi, apoi cu trei. Aici deja a fost mai greu şi nu a reuşit să-i mai aşeze la locul lor. A urmat o perioadă în care nu a mai fost interesat de ei. Cu răbdare, aştept să îi ia de pe raft şi să lucreze, atunci când simte că e din nou momentul.

Materialele senzoriale sunt pregătirea pentru lecţiile de matematică. Copiii învaţă discriminarea vizuală a dimensiunilor şi se obişnuiesc cu folosirea sistemului decimal. Dar, cum e specific Montessori, ele servesc şi altor scopuri. Pregătirea pentru scris, dezvoltarea concentrării şi a independenţei, rafinarea mişcărilor, dezvoltarea limbajului sunt beneficiile indirecte ale folosirii seturilor cu cilindrii incastru.

Copiii posedă toate cunoștințele instinctive necesare ca pregătire pentru idei clare privind numărarea. […] Când face o greșeală prin punerea unui cilindru într-o gaură prea mare pentru el, și astfel lasă un cilindru fără loc, copilul absoarbe instinctiv ideea absenței unei serii continue. Mintea copilului nu este pregătită pentru număr „de anumite idei preliminare”, dăruite în grabă de către profesor, ci a fost pregătită pentru el printr-un proces de formare, printr-o construcție lentă a ei înșiși. (Maria Montessori, Dr. Montessori’s Own Handbook)

Perioada senzitivă pentru explorarea senzorială şi clasificare este între doi ani şi jumătate şi cinci ani. De aceea, Simone Davies recomandă introducerea materialelor senzoriale doar în jurul vârstei de trei ani.

Folosite înaintea acestei vârste, întreaga descoperire, explorare, tot misterul şi frumuseţea materialului ar putea fi pierdute. Copiii sub trei ani ar putea avea ceva succes în a folosi blocurile cu cilindri ca pe un puzzle pe care să-l completeze prin încercări şi erori. Totuşi, profesorii Montessori aleg să aştepte introducerea materialului pentru când copilul poate aprecia pe deplin magia acestuia. (Simone Davies, Are Sensory Bins Montessori Or Not)

2 gânduri despre “Cilindrii incastru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *