Activitatea preferată de pe raftul Terezei în perioada aceasta este coşul de închis-deschis. Am căutat obiecte care să fie cât mai atractive pentru ea, cu închizători diverse. Pentru că e în plină perioadă senzitivă pentru obiecte mici, am selectat intenţionat mai ales sticluţe, cutii şi portmonee mici pe care le aveam prin casă. Bineînţeles, am verificat să nu poată fi înghiţite, având în vedere că are tot timpul coşul la îndemână.

La cursul lui Simone Davies ni s-a recomandat să punem şi diverse obiecte în recipiente, pentru a trezi şi mai mult interesul copiilor. La Tereza, de pildă, bucuria a fost deosebită când a desfăcut fermoarul unui portmoneu şi a găsit înăuntru o sticluţă cu un dop înfiletat. A desfăcut de nenumărate ori dopul, l-a pus la loc, l-a înfiletat. A pus sticluţa în portmoneu şi a închis fermoarul. Şi apoi a luat-o de la capăt, cu aceeaşi bucurie.

Dimineaţa, la trezire, coşul este pentru moment primul pe care îl alege. A avut de mai multe luni diferite obiecte de închis-deschis, dar acum am observat interesul cel mai crescut pentru aceste mişcări. De-a lungul timpului am schimbat, desigur, obiectele. Tabachera, de exemplu, a avut-o la început, apoi am retras-o, pentru că nu reuşea să apese butonul de deschidere. De vreo săptămână, însă, reuşeşte să o deschidă şi închidă singură. Deschisă, tabachera e telefonul ei preferat.

Din lecturile Montessori am reţinut că e foarte important pentru copiii mici să lucreze cât mai mult cu mâinile. Îşi dezvoltă astfel coordonarea mână-ochi, rafinând mişcările cu fiecare exerciţiu. Apoi, muşchii mici ai mâinii sunt esenţiali în perioada învăţării scrisului. În plus, repetarea aceloraşi mişcări îi ajută în dezvoltarea concentrării şi îi pregătesc, indirect, pentru lucrul cu scop.

Mâinile sunt instrumentele inteligenţei umane. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

În coşul pentru închis-deschis se pot pune diverse obiecte din casă, care au mecanisme cât mai diferite de închidere. Astfel, când nu suntem pregătiţi să lăsăm copilul să exploreze prin casă, are adunate într-un loc suficiente obiecte de studiu. Bineînţeles, pentru a-i menţine interesul ridicat, ele trebuie schimbate periodic. O astfel de activitate îi poate fi prezentată copilului după ce stă singur în fund şi menţinută pe raft şi la vârsta de trei ani. Desigur, dificultatea mecanismelor de închidere va trebui crescută gradual.

Înainte să împlinească un an, mâna [copilului] se ocupă de activităţi diverse care reprezintă, s-ar putea spune, tot atâtea tipuri de muncă: deschide şi închide sertare, cutii, etc.; pune dopuri la sticle; scoate obiectele dintr-un recipient şi le pune în altul, etc. Cu aceste exerciţii se dezvoltă o abilitate tot mai mare. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Din nou, un videoclip deosebit, cu materiale încântătoare, este cel de la Voilà Montessori. Pentru copii mai mari, de peste doi ani, sunt şi clipurile cu închis-deschis sticle sau chiar o versiune de voiaj, cu recipiente mici din plastic. Pentru mai multe idei despre ce ar putea conţine un astfel de coş, mi-a plăcut articolul de la How We Montessori.