De câteva săptămâni, periodic, Tudor culege ghiocei din curte şi îi aduce în casă. De fiecare dată simt aşa o bucurie când îl văd intrând cu buchetul în mână! L-am învăţat cum să le rupă codiţa, să fie suficient de lungă şi cum să culeagă doar câţiva, pentru a nu îi rupe pe toţi. Văd că aproape mereu culege câte un bucheţel şi pentru străbunica. În ultimele dăţi, a avut o plăcere deosebită şi în a-i aranja în vază. Am găsit una micuţă, potrivită pentru gingaşii ghiocei şi o pâlnie pe măsură. Apă are mereu în carafa de băut, aşa că reuşeşte să facă singur toate operaţiile.

Pentru că Tudor nu merge la grădiniţă, am studiat intens programa Montessori pentru trei-şase ani. Ştiu care sunt activităţile specifice şi ordinea în care ar trebui introduse. Totuşi, în privinţa câtorva dintre ele, am avut ezitări în a i le prezenta. Am simţit că nu îi pot pregăti mediul suficient de bine sau că nu i le pot lăsa încă la îndemână, fiind Tereza prea mică. Am căutat, aşadar, alte soluţii sau am preferat să le amân. Dar Tudor mi-a demonstrat că, dacă vrem, putem găsi rezolvare pentru orice.

Copilul trebuie să aibă posibilitatea să folosească tot ceea ce îi este necesar în casă, trebuie să poată executa toate muncile zilnice ale casei: să măture, să şteargă praful, să se spele, să se îmbrace etc. (Maria Montessori, Copilul în familie)

Două dintre exerciţiile de Viaţă Practică întâlnite în grădiniţele Montessori sunt spălatul mesei şi aranjatul florilor în vază. Pentru spălatul mesei, operaţiunea este destul de complexă şi implică un şorţ, prosop, lighean, săpun, burete, cârpă uscată, găleată cu apă. Un film de prezentare a acestei activităţi de bază puteţi găsi aici. Un video frumos despre aranjarea florilor puteţi vedea la Voilà Montessori. Spre surprinderea mea, cam la vârsta la care le sunt prezentate copiilor în grădiniţă, Tudor a cerut singur să le facă. Din nou am primit confirmarea faptului că activităţile Montessori au fost introduse după studiul îndelungat al copiilor, datorită interesului manifestat de ei.

Când Tudor a fost pregătit pentru ştersul mesei, a găsit singur rezolvarea. Urmărindu-ne zilnic pe noi, a început dintr-odată să fie foarte interesat de asta. A luat cârpa pentru şters masa, a udat-o şi stors-o la chiuvetă. Apoi a şters temeinic masa, de la stânga la dreapta, de sus în jos, cum ne-a văzut pe noi. Nu a folosit săpun sau perie, pentru că nici noi nu folosim. La sfârşit, a şters totul cu o cârpă uscată şi le-a întins la uscat pe calorifer, cum ne-a văzut pe noi că facem.

Prima dată l-am urmărit uimită, văzând cât de bine a repetat mişcările pe care observase că le facem noi. Spontaneitatea lui continuă să mă surprindă aproape în fiecare zi! De curând, într-o zi în care nu am reuşit să ştergem la timp masa, pe când m-am întors în bucătărie, era deja curată. Când l-am întrebat pe Lucian dacă a şters-o el, Tudor ne-a anunţat că el făcuse asta. „Era murdară, am spălat-o eu. Să ieşim acum afară!”.

Mobilele le oferă copiilor ocazia de a lucra, iar copiilor le place să aibă grijă de ele. În felul acesta învaţă să fie atenţi, şterg petele şi se obişnuiesc, cu timpul, să fie răspunzători pentru curăţenie în mediul care îi înconjoară. (Maria Montessori, Copilul în familie)

Aproape la fel s-a întâmplat cu aranjatul florilor. Cei trei ghiocei aduşi de afară i-a pus pe masă, i-am arătat care e vaza potrivită pentru ei, şi-a căutat pâlnia mică, a luat carafa cu apă şi i-a aranjat. La sfârşit, a pus încântat vaza cu ghiocei pe bufet. Ţin minte că prietenii noştri americani s-au amuzat copios când băiatul lor a învăţat să aranjeze florile în vază. Era la o grădiniţă Montessori şi ultimul pas pe care îl fac acolo este să aşeze vaza pe un mileu. „Doar când am lucrat în România am mai văzut folosite mileuri!”, a exclamat mama lui, cu melancolie.

Frumuseţea invită la activitate şi la muncă. […] Există o relaţie matematică între frumuseţea mediului şi activitatea copilului. (Maria Montessori, Copilul în familie)

Abia aştept acum să apară şi celelalte flori! Cel puţin până la toamnă, vor fi suficiente momente de exersat şi rafinat toate mişcările! În plus, o să avem frumuseţe şi bucurie în casă! Iar lecţiile de biologie vor avea multe subiecte concrete de la care să pornim!

Pe lângă ajutorul dat în dobândirea independenței, educarea mișcării și dezvoltarea gândirii precise [a minţii matematice], un alt scop important al rutinelor de Viață Practică este dezvoltarea concentrării. [În plus,] dr. Montessori a văzut un rol important al Vieții Practice în refacerea energiei copilului. Ea susţinea că ne restabilim energia nu făcând lucruri noi, ci prezervând ceea ce există deja în mediul înconjurător şi îngrijindu-l. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

[Photo by Aaron Burden on Unsplash]

Un gând despre “Ghiocei în vază

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *