Turnul roz

Turnul roz este unul dintre cele mai cunoscute materiale senzoriale Montessori. Creat de Maria însăşi, Turnul familiarizează copilul cu conceptul de dimensiune. După cilindrii incastru, este cel de al doilea material senzorial care pregăteşte mintea matematică a copilului.

Lui Tudor i-am luat Turnul roz pe când avea doi ani, împreună cu alte materiale senzoriale. Cu toate acestea, am aşteptat câteva luni până i l-am prezentat, pentru a profita din plin de vârful perioadei senzitive de dezvoltare senzorială. Rafinarea simţurilor este la apogeu doar în jurul vârstei de trei ani. De aceea, este vârsta la care se recomandă a fi introduse materialele senzoriale Montessori. Această perioadă senzitivă dispare în jurul vârstei de cinci ani.

[…] Copilul, concentrându-și atenția asupra diferitelor calități ale obiectelor, a făcut comparații, raționamente, şi-a format judecata, până când a dobândit o putere de discriminare pe care nu a avut-o înainte. Într-un cuvânt, și-a rafinat simțurile; observația sa asupra lucrurilor a fost temeinică și fundamentală; el s-a schimbat pe sine. (Maria Montessori, Dr. Montessori’s Own Handbook)

Turnul roz este compus din zece cuburi, a căror latură creşte cu câte un centimetru. Cel mai mic cub are latura de un centimetru, iar cel mai mare, de zece centimetri. Fiind făcut din lemn, cele mai mari cuburi sunt şi destul de greoaie. Lui Tudor îi face mare plăcere să lucreze mai ales cu acestea, pentru că are încă nevoie să depună efort maxim în ceea ce face. Tereza, la rândul ei, este atrasă mai ales de primele două cuburi, ea fiind în perioada senzitivă pentru obiecte mici. Până acum câteva săptămâni, chiar, a trebuit să pun deoparte cuburile acestea, fiind prea mare pericolul de a le înghiţi. Am pus cuburile mici mai sus, pe un raft unde Tudor putea ajunge cu uşurinţă, urcându-se pe un scaun. Când lucrează cu Turnul, e încă nevoie să stea separat, întrucât Tereza încearcă să-l dărâme sau să ia cuburile mici.

La cursul Montessori pentru educarea acasă a copiilor între trei şi şase ani am discutat despre calităţile pe care ar trebui să le aibă un material senzorial, fie că e cumpărat sau făcut acasă. Turnul roz, asemenea cilindrilor incastru, îndeplineşte toate aceste atribute.

• Izolează simţul, adică lasă copilul să se concentreze doar asupra diferenţelor tactile, păstrând aceeaşi culoare şi textură pentru fiecare dintre cele zece cuburi. Am văzut multe jucării fals prezentate ca fiind Montessori, care făceau apel atât la simţul tactil, cât şi la cel vizual, eventual chiar şi auditiv al copilului. Maria Montessori a observat că doar izolând fiecare simţ în parte, putem sensibiliza fiecare dintre aceste instrumente puternice de explorare a lumii din jurul nostru, cum numea ea simţurile.
• Izolează calitatea sau stimulul, adică se modifică doar dimensiunea fiecărui cub, permiţându-i astfel copilului să perceapă clar diferenţa dintre mic şi mare.
• Controlul erorii este inclus în material. Deci nu e nevoie ca adultul să intervină şi să îi spună copilului dacă a construit sau nu corect turnul. Un cub mai mare pus peste unul mai mic poate fi uşor observat de copil. Uneori instabilitatea dată de o astfel de eroare face imposibilă finalizarea construirii turnului.
• Oferă nelimitate posibilităţi de joacă şi studiu. Spre deosebire de jucăriile electronice, cu baterii, care au valoare educaţională destul de limitată, Turnul roz poate fi manipulat în nenumărate moduri, stârneşte imaginaţia copiilor şi le permite să lucreze concret cu concepte abstracte, precum cel al dimensiunii.
• Arată bine, este realizat din lemn, un material natural, care se simte bine când e ţinut în palmă. Culoarea roz a fost aleasă de Maria Montessori, se pare, pentru că a fost cea preferată de copii. Turnul este un material vesel, care le atrage cu uşurinţă atenţia. În plus, se recomandă să fie construit pe un covoraş de activităţi care are o culoare contrastantă cu rozul cuburilor.

Lucrul cu Turnul ajută şi la dezvoltarea limbajului. În timpul prezentării, i-am arătat mai întâi cubul cel mai mare şi pe cel mai mic. Am trecut cu degetele lui Tudor peste fiecare latură a cubului şi apoi i-am spus: „mare”, respectiv „mic”. În timpul construcţiei, l-am întrebat uneori: „care e cel mai mare cub rămas pe covoraş?” sau „acum ai pus cel mai mic cub”. Cuburile au „muchii”, „laturi”, pot fi aşezate „dedesubt”, „deasupra”, „alături”, ajutând astfel copilul să fixeze mai uşor toate cuvintele asociate.

Trecut de trei ani şi jumătate, Tudor reuşeşte să facă Turnul roz cu uşurinţă. Am introdus, aşadar, extensii ale folosirii lui. În plus, în ultima vreme i-a plăcut să combine Turnul roz cu Scara maro, un alt material senzorial Montessori. O perioadă, nu a lucrat deloc cu Turnul. Am aflat apoi despre importanţa modelării acasă, unde nu îi vede pe alţi copii folosind materialele, ca într-o grădiniţă Montessori. După ce am luat covoraşul de activităţi şi am aranjat singură cuburile, Tudor a început să fie din nou interesat de el. În ultima vreme, îi place mult să numere cuburile, odată aranjate. Cu siguranţă, Turnul va fi unul dintre materialele cu care va lucra şi în lunile următoare, înainte ca Tereza să intre şi ea în perioada senzitivă pentru rafinarea simţurilor.

Această preocupare neîncetată pe care o observăm la copiii mici pentru obiectele materiale, devorându-le atributele cum ar fi culoarea, forma, textura, sunetul și așa mai departe, reprezintă o pregătire pentru o mai mare și mai „eterică” etapă în dezvoltarea lor mentală. Cu alte cuvinte, o viață senzorială plină, variată și ordonată este cea mai bună pregătire pentru viața superioară a intelectului în anii următori. (E. M. Standing, Maria Montessori. Her Life and Work)