Astăzi ne-am jucat şi am povestit despre culori. Inspirată de un articol frumos, am luat borcanele de la iaurtieră şi am făcut una dintre cele mai interesante activităţi de până acum. Am pus în borcane puţină apă şi mult colorant alimentar, pentru cele trei culori primare. Pentru că avem nevoie de ele în obţinerea celorlalte culori, e important să fie mai intense. I-am dat lui Tudor pipeta şi l-am invitat să le combine, câte două. După ce a terminat cu portocaliu, verde şi mov, a vrut să combine şi câte trei. Aşa că a luat păhărele mici, din care a băut Tereza la început şi a continuat joaca. Mie mi-a plăcut mult maroul, el a fost mai interesat de verde închis.

Pe lângă plăcerea de a obţine culori noi, folosirea pipetei a fost de mare interes. Fiind nevoie de prinderea de tip pensetă în mânuirea ei, e un exerciţiu util de pregătire a mâinii pentru ţinerea creionului. E nevoie şi de precizie pentru transferul apei, ceea ce ajută şi la dezvoltarea concentrării şi a coordonării mână-ochi. De azi-dimineaţă, Tudor a lucrat aproape continuu doar cu activitatea aceasta. A făcut pauze, desigur, pentru ieşit afară, mâncat sau dormit, dar, în rest, a lucrat fascinat cu pipeta şi culorile.

Pentru această explorare senzorială, Maria Montessori a pregătit tablete colorate, făcute iniţial din mosoare de mătase. Fiecare tabletă izolează culoarea, ajutând copilul să le distingă uşor, în timp ce le învaţă şi denumirile. Sunt trei cutii cu tablete colorate, fiecare fiind mai complexă decât anterioara. Pentru lecţia de prezentare a primei cutii, mi-a plăcut videoul de la Voilà Montessori. Orice activitate de sortare, inclusiv pe culori, poate fi făcută după vârsta de doi ani, când copiii sunt pregătiţi pentru asta.

Noi nu avem încă cutiile cu tabletele colorate. Dacă ar fi să cumpărăm una dintre ele, ar fi probabil doar cea de a treia. O altă soluţie ar fi folosirea unor mostre de vopsele, din magazinele cu materiale de construcţii, de exemplu. Sau o să le facem acasă, urmând indicaţiile de aici. Dat fiind interesul lui Tudor, cu siguranţă vom alege curând una dintre opţiuni.

În pedagogia Montessori, când vine vorba de pictat, se foloseşte o introducere treptată a culorilor, pentru a ajuta copilul să aprecieze fiecare culoare în parte. Altfel, dacă ar avea de la început toate culorile la dispoziţie, pictura ar fi în final un maro uniform. După culorile primare prezentate separat, se oferă câte două, lăsând copilul să descopere culorile secundare. Apoi, abia, se oferă câte trei culori, începând cu cele primare şi apoi combinându-le cu cele secundare. Până pe la doi ani şi jumătate e recomandat să i se dea copilului cel mult trei culori deodată.

De obicei, după câte o discuţie, Tudor alege să citim cărţi legate de subiectul respectiv. Sunt curioasă înspre care dintre cele de mai jos se va îndrepta în zilele următoare!

Apasă aici – o carte pe care noi o numim interactivă, deşi e doar din hârtie; o aventură a culorilor, totul pornind doar de la o bulină galbenă; Mix It Up! e o altă carte de Hervé Tullet pe care mi-ar plăcea să o avem în bibliotecă

• My First Discoveries – Colours are şi pagini transparente, făcând astfel posibilă suprapunerea culorilor şi obţinerea unora noi

• Children A First Art Book – o modalitate frumoasă de a discuta despre pictură; pe fiecare pagină e reproducerea câte unui tablou redând diferite activităţi ale copiilor (cântat, pescuit, dat în leagăn, mâncat, îmbăiat)

Prin experimentarea unor stimuli, culori, sunete şi arome izolate în locul unei cacofonii, copilul observă lumea din jurul lui și dezvoltă o înțelegere mai profundă a acesteia […]. Lumea este o simfonie. Începeți cu o singură notă. (Catherine McTamaney, The Tao of Montessori: Reflections on Compassionate Teaching)