În ultimele luni, una dintre cărţile preferate ale lui Tudor este Maria Montessori, din seria Little People, Big Dreams. De câte ori citim cartea, se uită şi la paginile de la sfârşit, unde sunt prezentate alte cărţi ale seriei. Despre unele personalităţi, inclusiv despre Maria Montessori, am citit deja în cărţile Fete rebele. Altele, însă, nu apar în cărţi pe care le avem noi, aşa că doar discutăm despre ele.
De curând, coperta despre Anne Frank i-a stârnit curiozitatea. I-am spus că îi voi prezenta povestea vieţii ei în curând. După ce a adormit, am început să mă documentez. Am schiţat o istorisire despre tânăra cu celebrul jurnal, care a studiat la o grădiniţă Montessori, până când naziştii i-au interzis asta. Totuşi, până la povestea despre Anne, mi se pare interesant să mai zăbovim asupra vieţii Mariei Montessori, aşa cum i-o spun uneori lui Tudor, la ceas de seară.
„A fost odată, în Italia, o fată pe nume Maria. Îi plăcea foarte mult să înveţe, să citească şi să se joace. Părinţii ei credeau că va fi profesoară, când se va face mare. Dar Maria era pasionată de ştiinţă şi îşi dorea mult să studieze fizica, matematica sau chimia. Dar, pe vremea aceea, fetele nu erau acceptate să studieze astfel de materii. Insistentă, Maria a reuşit să îşi convingă părinţii să o înscrie la o şcoală tehnică. Şi astfel, a ajuns să fie singura fată dintr-o clasă de băieţi.
Când a terminat liceul, Maria a dorit să se facă doctor. Dar fetele nu erau acceptate pentru a studia medicina. Îţi dai seama? Să ţi se refuze să studiezi ceva doar pentru că eşti fată? Hm, ce greu trebuie să-i fi fost! Tatăl ei, mai ales, se împotrivea categoric acestei idei, spunându-i că nu e o meserie pentru femei. Maria, însă, nu s-a dat bătută. A luat legătura cu cei care o puteau accepta în şcoală şi i-a convins să o primească. Şi, deşi uneori i-a fost foarte greu, Maria a devenit medic! Maria Montessori a fost prima femeie medic din ţara ei, Italia!
Când a început să profeseze, a lucrat mult cu copiii. Pe vremea aceea, copiii orfani erau crescuţi în spitale, alături de alţi oameni cu boli mintale. Maria a fost impresionată de faptul că nu aveau deloc jucării cu care să se joace. Când i-a văzut cum culegeau firimiturile de pâine de la micul dejun, pentru a se juca cu ele, a hotărât să se ocupe de ei, aducându-le materiale cu care să poată lucra. Dar, mai presus de toate, le-a oferit dragoste şi respect! Maria i-a învăţat, astfel, să descopere lumea din jurul lor şi să aibă încredere în ei. Şi a lucrat atât de bine cu copiii aceştia, încât au obţinut rezultate mai bune decât cei din şcolile clasice, uimind pe toată lumea!
Văzând progresele copiilor, dorinţa Mariei a fost de a lucra astfel cu cât mai mulţi copii. De aceea, a deschis prima ei grădiniţă, pe care a numit-o Casa copiilor. În aceeaşi grupă, erau copii de la trei la şase ani, care se învăţau şi se ajutau unii pe alţii. Iar Maria a descoperit cu surprindere că ei abia aşteptau să aibă grijă de mediul în care lucrau. A creat mobile speciale pentru înălţimea copiilor şi le-a lăsat la îndemână toate materialele, încurajându-i să fie independenţi şi grijulii cu fiecare obiect.
Părinţii lor erau atât de surprinşi! Copiii aduceau frumosul, curăţenia şi ordinea de la grădiniţă şi acasă! Mulţi au venit în vizită la Casa copiilor, să-i vadă lucrând. Printre musafiri au fost chiar regele şi regina Italiei sau ambasadori de pe alte continente! Cu toţii erau uimiţi de spontaneitatea copiilor şi de dorinţa lor înnăscută de a învăţa!
Maria a scris multe cărţi şi articole despre felul în care lucra cu copiii. Curând, în ţări de pe toate continentele s-au deschis Case ale copiilor. Ea a început să călătorească mult, pregătind profesori în toată lumea. În perioada războiului, şcolile Montessori din Italia şi Germania au fost închise, pentru că îi învăţau pe copii să gândească prea liber. Din cauza conflictelor din Europa, Maria a fost nevoită să se mute de mai multe ori, în diferite ţări. Dar ea nu a renunţat niciodată la a-i învăţa pe adulţi şi copii despre o lume mai bună!”
Micuţa Maria i-a învăţat pe copii să fie liberi, curioşi şi responsabili. Întrucât copiii de azi sunt făuritorii zilei de mâine. (Maria Isabel Sanchez Vegara, Maria Montessori)
3 thoughts on “Maria Montessori – o viaţă pentru copii”