Cârligele de rufe

Azi-dimineaţă, Tudor a încărcat maşina de spălat cu hainele din coşul de rufe. De cele mai multe ori, după ce pun detergentul, el este cel care îi şi dă drumul. Şi, în ultima vreme, nu o mai descarcă doar singur, ci învăţând-o şi pe Tereza. Adesea, face toate gesturile acestea fără a-i spune cineva, ci din proprie iniţiativă. Bineînţeles, sunt şi momente când, întrebându-l dacă vrea să se ocupe el de haine, îmi spune că nu are chef.

Desigur, scopul nostru nu este să ne transformăm copilul într-un mic sclav. Trebuie să luaţi în considerare că uneori va fi nerăbdător să ajute, iar alteori va fi prins într-o altă activitate. Ceea ce îl va impulsiona să vă ajute va fi nevoia lui de atenţie şi de aprobare. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Săptămâna trecută, pe când întindeam hainele pe sfoara din curte, Tudor m-a rugat să îi dau şi lui câteva. Pentru că sforile noastre sunt prea sus, Lucian i-a improvizat una la înălţimea lui. În grădiniţele Montessori, suportul pentru rufe este asemănător cu cel clasic. Dar noi am ales să punem două şuruburi în spatele uneia dintre băncile din curte şi să legăm o sfoară de ele. Este suficient de lungă încât să poată înşira toate şosetele spălate într-o tură. Este la înălţimea lor, aşa că şi Tereza se poate juca cu cârligele la ea.

După prânz, Tudor abia a aşteptat să iasă din nou afară, pentru a strânge rufele. Mai întâi, a verificat dacă sunt uscate. A luat apoi coşul de pe masă, punându-şi-l aproape, întrucât îi era prea greu să pună hainele aşa sus. A luat cu grijă fiecare şosetă, a pus-o în coş, apoi a prins cârligul la loc pe sfoară. Bineînţeles, după ce a venit Lucian acasă, i-a povestit cu încântare ce a făcut şi cum m-a ajutat.

Mişcarea necesară pentru a închide şi deschide corect cârligele de rufe este foarte bună pentru întărirea muşchilor mici ai mâinii. Iar punerea cârligului pe sfoară presupune o bună coordonare mână-ochi şi dezvoltarea prinderii de tip pensetă, utilă pentru scris. E nevoie de mult exerciţiu pentru a reuşi acest lucru, ceea ce ajută la dezvoltarea concentrării. În plus, întinderea rufelor este o muncă ce presupune un scop concret, spre încântarea copiilor. În timp, sunt sigură că o să le şi aranjeze frumos, înainte de a le prinde în cârlig. Sau va aşeza şosetele pe perechi, pentru a fi mai uşor de pus în dulap, după aceea.

Dacă gestionaţi corect lucrurile, fără să-l cicăliţi, să-l îmboldiţi, să-l criticaţi şi să refaceţi în urma copilului pentru că nu vi se pare perfect, atunci acesta va fi încântat să vă ajute să aveţi grijă de gospodărie. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Când Tudor era mai mic, inspirându-mă din cartea 100 de activităţi stimulatoare Montessori, i-am pus zece cârlige într-un coş şi i-am arătat cum să le agaţe de marginea pereţilor lui. Când am terminat, le-am pus la loc înăuntru şi i-am predat lui coşul. Tereza şi-a făcut singură o activitate asemănătoare, folosind cutia cu cârligele din curte. Pentru ea, deocamdată, este mai mult o activitate de transfer, scoţând şi punând cârligele la loc în coş. În timp, va fi tot mai interesată să le agaţe de marginile cutiei. Şi apoi, desigur, va cere să agaţe şi ea rufe pe sfoara de pe spatele băncii.

Activitate cu cârligele de rufe

Nu putem progresa observându-i pe alţii, ci numai prin eforturile proprii. (Maria Montessori, Copilul în familie)

5 thoughts on “Cârligele de rufe

Lasă un răspuns