Înainte de a împlini trei ani, mama a început să-l înveţe pe Tudor adresa unde locuim. La început au stabilit în ce oraş stăm, apoi au discutat despre numele străzii şi numărul casei. Când mergem cu maşina, i-am arătat care sunt indicatoarele pentru intrarea şi ieşirea din localităţi şi le urmăreşte cu interes. Şi, citind şi recitind Copiii lumii, am început să discutăm despre lume. În cele din urmă, am adus globul pământesc pe masa de lucru, în prim-plan. Şi am pus la loc de cinste, în bibliotecă, un atlas ilustrat al lumii.

Tudor este fascinat deocamdată de Australia, unde i-am spus că e iarnă acum, deşi blândă. Şi ne ia cu el adesea în călătorie la Polul Nord, unde locuiesc oameni şi urşi polari, dar doar după ce ne îmbrăcăm „gros-gros, că e foarte frig acolo”. A fost nelămurit de ce nu locuiesc oameni şi la Polul Sud, aşa că am făcut o excepţie de la regula noastră privind ecranele şi ne-am uitat la un video filmat de cercetătorii de acolo. S-a bucurat să vadă pinguinii imperiali, pe care i-a recunoscut imediat din cărţi.

Totuşi, când toată lumea e de acord că imaginaţia produce plăcere copilului, de ce îi dăm doar basme şi jucării pe care să-şi exerseze acest dar? Dacă un copil îşi poate imagina o zână şi un tărâm din basme, nu-i va fi dificil să-şi imagineze America. În loc să audă în conversaţii referiri vagi despre aceasta, el poate să-şi clarifice ideile proprii despre ea, uitându-se pe globul pe care America este prezentată. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Cu cât reuşim să facem mai concrete noţiunile abstracte, cu atât copilul învaţă mai uşor. În plus, îi trezim interesul pentru subiectul respectiv şi îl ajutăm să îşi dezvolte imaginaţia. Tocmai de aceea, în grădiniţele Montessori prezentările despre planeta Pământ încep cu globul pământesc rugos, în cadrul activităţilor senzoriale. Folosindu-şi simţul stereognostic, copilul descoperă oceanele netede şi continentele acoperite cu un strat fin de nisip. Explorează astfel materialul senzorial şi descoperă tactil pământul şi apa. După aceea, îi este prezentat globul pământesc cu continentele colorate diferit, trecând astfel la o explorare vizuală.

Le-am oferit copiilor un mic glob terestru pe care marea era prezentată ca o suprafaţă netedă, de un albastru indigo închis, iar uscatul, ca o suprafaţă aspră la atingere, dintr-o fină pudră strălucitoare. Globul nu avea nici unul din marcajele obişnuite, nume sau locuri, însă, deodată, copiii au început să spună:
„Aici este uscatul”.
„Aceea este marea”.
„Uite, aici este America”.
„Asta este India”.
Le-a plăcut globul atât de mult, încât a devenit cel mai popular articol din încăpere. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Întrucât globul pământesc rugos mi s-a părut a fi o investiţie prea costisitoare, am ales să îl înlocuim cu unul simplu, luminat din interior. Iar experienţa vizuală cu continentele în culori diferite am asigurat-o cu ajutorul cărţii unor cunoscuţi montessorieni. Din fericire, continentele sunt şi reliefate, cu marginile conturate, oferind astfel şi experienţa tactilă a globului rugos. În plus, la cursul Homeschool Montessori am fost îndrumaţi spre un link care prezenta un mod inedit de a discuta despre hărţi.

În timpul cumpărăturilor făcute de Lucian cu copiii la sfârşit de săptămână, Tudor cere câte un fruct deosebit. Săptămâna trecută s-au întors de la cumpărături şi cu un grepfrut, pe lângă fructele de sezon. Amintindu-mi de articolul citit şi văzând interesul crescut pentru globul pământesc, i-am pregătit seara activitatea. Aşadar, am folosit grepfrutul pentru a explica trecerea de la forma rotundă a globului la hărţile desenate în cărţi. L-am rugat pe Lucian să schiţeze continentele pe grepfrut şi le-am haşurat apoi, pentru a fi mai vizibile.

Într-un moment în care Tudor era odihnit, i-am arătat grepfrutul. Când i-am spus să ne imaginăm că este globul pământesc, mi-a răspuns la început că e doar un grepfrut. Am simţit că e prea devreme să aprofundăm discuţia. Am tăiat totuşi globul în dreapta Australiei şi în stânga Africii. Am obţinut astfel două hemisfere, pe care le-am aplatizat uşor pe masă. Din păcate, mare parte din scris s-a şters în timpul tăierii. Data viitoare o să încerc şi cu marker permanent. Pentru mine a fost interesant să văd astfel globul desfăşurat. Pentru Tudor a fost încă prea greu de înţeles tot conceptul, de aceea vom repeta activitatea peste câteva săptămâni sau luni.

Între timp, o să mă joc şi cu plastilină de casă, pe care o voi face probabil maro şi albastră, încercând să refac şi astfel globul pământesc. După ce îl voi tăia, va fi mai uşor de aplatizat. Tudor este pasionat de puzzle-uri, aşa că i se va îmbogăţi colecţia şi cu câteva cu hărţi ale lumii, Europei şi României. Iar următoarea activitate Montessori pe care i-o pregătesc va fi despre descoperirea concretă a formelor de relief. Şi vom continua discuţiile despre astronomie, cu ajutorul cardurilor speciale, povestind despre Sistemul Solar, planete şi despre satelitul Pământului, Luna. Mai avem atât de multe de explorat şi descoperit!

Simţurile sunt puncte de contact cu mediul, iar mintea, prin ceea ce aceasta preia de la ele, poate deveni extrem de abilă […]. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

O lume, două istorisiri, trei cărţi

Un gând despre “Globul pământesc şi grepfrutul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *