Preluând ideile unor psihologi, dr. Montessori a descris etapele dezvoltării umane. De la naştere şi până la douăzeci şi patru de ani, la fiecare şase ani, omul intră într-un nou plan. Pentru fiecare dintre etapele de dezvoltare, Montessori a adus explicaţii importante, descriind caracteristicile şi schimbările apărute. Credea că învăţământul trebuie să se reorganizeze, în funcţie de etapele de dezvoltare ale omului. Pentru ea, importantă era personalitatea umană, nu metoda de învăţământ. Educaţia este „ajutor acordat ca personalitatea umană să îşi poată atinge independenţa”.
În loc să împărţim şcoala în învăţământ preşcolar, primar, secundar şi superior, ar trebui să împărţim educaţia în planuri şi fiecare dintre acestea ar trebui să corespundă etapei de dezvoltare prin care trece individul. (Maria Montessori, The Four Planes of Development)
Prima etapă de dezvoltare (0-6 ani)
În prima fază, copilul este într-o dezvoltare fizică şi mentală deosebite. Datorită diferenţelor apărute pe parcursul acestor ani, s-a creat o împărţire în două subfaze. În primii trei ani, copiii „posedă un tip de minte pe care adultul nu o poate aborda, cu alte cuvinte, nu putem exercita o influenţă directă asupra ei.” În schimb, între trei şi şase ani, copilul devine „susceptibil la influenţa adultului”. Această primă perioadă este una de mari transformări, atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic. Copiii sunt mai predispuşi la îmbolnăviri în perioada aceasta. Felul în care ei absorb informaţia în anii aceştia a făcut-o pe Maria Montessori să vorbească despre „mintea absorbantă”.
Primii trei ani sunt cei ai unei minţi „neconştiente”, iar următorii trei sunt cei ai minţii conştiente. Este perioada în care copilul îi cere adultului să îl ajute să facă singur. Maria Montessori spune că există şi o a doua frază care ar putea caracteriza această etapă. Este perioada în care orice ajutor inutil este o piedică în calea dezvoltării. Şi, mai ales, prima etapă a dezvoltării umane este profund senzorială. De aceea, toate materialele gândite pentru educarea copilului de până la şase ani sunt senzoriale.
Cât ar fi de minunat dacă am putea păstra capacitatea uluitoare pe care am avut-o când eram copii, de a zburda bucuroşi, de a sări şi a ne juca, învăţând, în acelaşi timp, o limbă nouă în toată complexitatea ei! Ce minunat ar fi dacă toată ştiinţa ne-ar pătrunde în minte, pur şi simplu, ca un rezultat al existenţei, fără a fi nevoie de mai mult efort decât se cere pentru a mânca sau a respira! (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
A doua etapă de dezvoltare (6-12 ani)
După şase ani, copilul intră în „perioada intelectuală”, liniştită, în care se formează „copilul matur”. Între şase şi doisprezece ani, copilul îşi rafinează simţul social, cel al justiţiei şi moralităţii. Mai puţin preocupat de ordinea exterioară, este fascinat de ordinea universului. Mintea absorbantă este înlocuită de cea raţională, şcolarul putând discerne realul de imaginar. Explorarea senzorială, caracteristică primilor ani de viaţă, este înlocuită de cea mentală şi socială.
Datorită acestei perioade senzitive pentru viaţa socială, în clasele Montessori şcolarul nu mai lucrează singur, ci în echipă. Îşi dezvoltă simţul etic şi e mereu preocupat de diferenţa dintre bine şi rău. Dr. Montessori dădea exemplu dintr-o şcoală, unde un elev venea des la învăţător să spună ce năzbâtii au făcut ceilalţi, întrebând: „E bine sau rău?”. După ce copilul şi-a clarificat mental diferenţa, nu şi-a mai pârât colegii.
Începând din această etapă, copilului îi place să se aventureze în afara casei şi a şcolii. Pentru această nevoie a copilului de explorare în afara mediilor cunoscute, Maria Montessori dă exemplul Cercetaşilor. În plus, în clasele Montessori există aşa-numitele „ieşiri”, pregătite de elevi, în grupuri mici. În funcţie de interesele lor, elevii îşi aleg tema, pentru care se documentează în afara şcolii. Aleg şi iau singuri legătura cu instituţia unde vor merge, stabilesc ziua ieşirii, modul de deplasare. Părintele însoţitor are doar rolul de şofer şi se asigură că sunt în siguranţă. Astfel, vizitând o bibliotecă sau un muzeu, copiii învaţă că există şi alte surse de informare, în afara casei sau a şcolii.
Cât despre fizic, există semne care par să fixeze limitele dintre aceste două perioade psihice. Transformarea care are loc în corp este cât se poate de vizibilă; voi cita numai faptul că acum copilul îşi pierde prima dentiţie şi i se dezvoltă dentiţia permanentă. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
A treia etapă de dezvoltare (12-18 ani)
Ceea ce unii numesc „repetarea copilăriei mici”, este perioada care începe după doisprezece ani. Este perioada din care adultul începe să fie format. Datorită transformărilor puternice, şi această etapă poate fi împărţită în două subfaze, a câte trei ani fiecare. Între doisprezece şi optsprezece ani, adolescentul este atent la dinamica socială. Se identifică cu un grup, testează şi defineşte limite. Din cauza aceasta, el aminteşte de copilul mic. Unii specialişti în parenting spun că felul în care ne înţelegem cu copiii mici este, de fapt, un exerciţiu pentru perioada adolescenţei.
Maria Montessori a observat că aceasta este perioada în care se descoperă vocaţiile. Copilul nu mai este interesat doar de binele celor din jur. El devine preocupat de binele social, ca noţiune abstractă, inclusiv din trecut şi militează pentru diverse cauze. Iubirea aceasta abstractă, chiar faţă de persoane pe care nu le-a văzut vreodată, este caracteristică adolescenţei.
Dr. Montessori prezenta ideea revoluţionară ca la vârsta aceasta copilul să înceapă să muncească pentru a câştiga primii bani. Aceasta nu doar dintr-o nevoie de pregătire a independenţei financiare ulterioare, ci şi pentru creşterea stimei de sine.
În general, la această vârstă, caracterul nu este stabil şi există manifestări de indisciplină şi de rebeliune. Sănătatea fizică nu mai este sigură şi stabilă ca în perioada a doua. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
A patra etapă de dezvoltare (18-24 de ani)
Deşi se credea că la vârsta de optsprezece ani dezvoltarea este completă, Maria Montessori a susţinut că doar în jurul vârstei de douăzeci şi patru de ani se definitivează maturitatea. Din nou, neuroştiinţele, prin cercetările din zilele noastre, confirmă ceea ce ea prezenta acum un secol. Creierul, mai exact cortexul prefrontal, este complet dezvoltat doar pe la douăzeci şi cinci de ani.
În ultima dintre etapele dezvoltării, dr. Montessori a observat că sinele devine secundar, binele umanităţii fiind cel care primează. Adultul dezvoltat complet în fiecare dintre etapele anterioare este acum în stare să facă propriile alegeri pentru acţiune. El este cel care, deşi aflat în faţa tentaţiei răului, e în stare să aleagă binele. Este profund conştient de posibilităţile şi responsabilităţile pe care le are. Şi, mai ales, orice ar alege să facă, trebuie să fie conştient de faptul că nu există limite în ceea ce priveşte cunoaşterea.
Cristos nu l-a întâlnit pe Dumnezeu în deşert, ci pe cel rău. Dragostea de putere, posesiuni şi dragostea pentru o viaţă uşoară trebuie să fie învinse. Aceasta este imposibil de obţinut dacă omul nu a trecut prin toate aceste experienţe, întrucât detaşarea este ceva ce poate apărea doar în omul complet dezvoltat. Nu e suficient să spunem că în umanitate trebuie să existe înţelegere reciprocă. Trebuie oferite condiţii, astfel încât omul să fie capabil de această reciprocitate. (Maria Montessori, The Four Planes of Development)
Etapele dezvoltării umane – concluzie
Pentru mine, nevoia de a cunoaşte etapele dezvoltării umane trece dincolo de educarea propriilor copii. Este un mod de a înţelege felul în care pot interacţiona cu alţii, în funcţie de stadiul de dezvoltare în care se află. Dr. Montessori a reuşit să finalizeze programa doar pentru primele două stadii de dezvoltare. Pentru etapa adolescenţei, a lucrat însă cu câteva licee din Olanda, care doreau să continue educaţia Montessori cu copiii lor. Din fericire, alţii i-au continuat munca şi există acum şi programă pentru etapele finale. Dezvoltarea umană nu este liniară. Iar formarea omului este făcută nu doar de familie sau şcoală, ci şi de societatea în care trăieşte.
Educaţia ar trebui să continue de-a lungul întregii vieţi. (Maria Montessori, The Four Planes of Development)
4 thoughts on “Etapele dezvoltării umane, descrise de Maria Montessori”