Învăţ Montessori

Zilele trecute, pe când călătoream într-un oraş necunoscut, vocea din GPS ne-a spus să virăm la dreapta pe strada Bucovinei. Tudor a spus imediat: „unde cântă cucul!”. Se întâmplă foarte des ca ceea ce discutăm noi să fie asociat cu versuri din cântece. Ne surprinde uneori cum merge direct la versul potrivit, când noi avem nevoie să repetăm cântecul, să ajungem la partea respectivă. Tudor cântă zilnic, iar în ultima vreme a început să îl imite şi Tereza. În perioada aceasta, am observat că învaţă cel puţin un cântec pe săptămână. Uneori, plimbându-ne pe stradă, copiii îmi cer să le cânt ceva anume, aşa că mă conformez, spre surprinderea unor trecători.

Mama fiind profesoară de pian şi muzică, avem suficiente resurse din care să ne inspirăm, pentru a găsi cântecele potrivite. Respectând recomandările Montessori, le-am ales mai ales pe cele cu versuri care reflectă realitatea. Unde nu a fost posibil, am glumit cu ei, spunându-le: „Auzi, pupăză care vorbeşte! Cine a mai auzit aşa ceva?”. În plus, le-am adaptat uneori, pentru a se potrivi stilului nostru parental, eliminând bătaia sau denigrarea altor etnii, de exemplu. Zilele acestea, preferatele lui Tudor sunt cântecele despre numărat, semn că vârsta de patru ani şi pasiunea pentru matematică sunt aproape. Şi, de curând, au început zilnic să danseze împreună, cântându-şi „Sur le pont d’Avignon„. Pentru noi, asta înseamnă să căutăm în perioada aceasta mai multe cântece cu mişcări.

Una dintre cărţile mele preferate pentru inspiraţie este „Carte de cântece pentru copii„, de G. Breazul şi N. Saxu. Cântecele şi ilustraţiile din această carte au fost publicate pentru  prima dată în 1937. Probabil îmi este atât de dragă pentru că mi-o amintesc din propria copilărie, dar şi pentru felul aparte în care sunt transcrise versurile. Am mai folosit şi manualele sau culegerile de muzică pentru profilul pedagogic, din care am învăţat şi eu la liceu. La rândul lui, Lucian şi-a amintit cântecele învăţate în grădiniţa şi şcoala pe care le-a făcut în limba germană. Pentru engleză sau franceză, le-am preferat pe cele învăţate când ne-au fost predate limbile respective.

Perioada senzitivă pentru muzică este între doi şi şase ani. Inclusiv când vine vorba despre cântece, evităm să folosim telefonul sau calculatorul. Mi se pare că imaginile le distrag copiilor atenţia de la cântecul propriu-zis şi îi suprastimulează, în loc să-i liniştească. Chiar dacă uneori nu ne amintim versurile sau melodia exact, improvizăm. E mai important contactul vizual direct, căldura vocii noastre şi apropierea dată de cântece, decât exactitatea interpretării. Am observat chiar că, atunci când le-am pus să asculte varianta înregistrată, nu ne-au cerut prea des să le repetăm, ci au preferat să le cântăm noi, personal.

La cursul lui Aubrey despre educaţia acasă, am aflat că mulţi educatori Montessori folosesc cântecele pentru perioadele de tranziţie. Majoritatea copiilor sunt reticenţi la schimbarea mediului sau a activităţilor şi fac uneori crize de furie. Cântecele îi ajută mult în stabilirea rutinei, când e vorba de plecat de acasă, de urcat în maşină sau de mers la masă. Adesea, versurile sunt improvizate de părinţi sau educatori, folosind melodii cunoscute. Cu cât sunt mai amuzante, cu cât părinţii se prostesc mai mult cântându-le, cu atât copiii râd mai tare şi trec mai uşor peste tranziţii. Un astfel de exemplu am găsit la Maren Schmidt, o profesionistă Montessori cu multă experienţă. În pedagogia Waldorf, se foloseşte un cântec special pentru astfel de momente, al cărui titlu ar putea fi tradus Haide, urmează-mă!

Beneficiile cântatului împreună cu copiii sunt multiple. Dezvoltarea simţului artistic, îmbogăţirea limbajului, crearea unei conexiuni aparte între copil şi adult, dezvoltarea ritmului şi a auzului, liniştirea copilului, dezvoltarea imaginaţiei ar fi doar câteva dintre avantaje. Chiar dacă părintele cântă fals, copilul tot are de câştigat. Împart amândoi un moment de prezenţă conştientă, de comuniune aparte, pe care muzica reuşeşte atât de uşor să o creeze.

S-a demonstrat o legătură directă între muzică şi dezvoltarea acelor zone din creier asociate cu matematica şi recunoaşterea tiparelor. Cu alte cuvinte, muzica nu doar îi face pe copii mai sensibili din punct de vedere artistic, dar are şi o contribuţie reală la dezvoltarea creierului. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Cântece cu animale

• Vai, săracul pui de cuc, unul din primele cântece interpretate de Tudor, cu mult patos
• Cucule, pasăre sură, cuc, sau Cuculeană, lugojană, cum îmi cere Tereza să-i cânt
• Cântă cucul, bată-l vina!, cântecul pe care Lucian îl cântă uneori şi de zece ori pe zi, la cererea copiilor, desigur
• Zum, zum, zum, pe care îl fredonează Tereza de câte ori vede albine prin cărţi
• În pădurea cu alune, după care s-au inspirat Tudor şi bunica, făcând o poveste cu animalele de pluş de prin casă; cântecul e bun şi pentru a număra până la cinci, să ştim câţi prieteni mici stau în aceeaşi căsuţă
• Vulpe, tu mi-ai furat gâsca, cântec ilustrat în Frühlings-Wimmelbuch, una din cărţile noastre preferate
• Melc, melc, codobelc, preferatul Terezei acum, mai ales când se plimbă prin curte şi găseşte melci
• Răţuştele mele sau Alle meine Entchen, în funcţie de cine le cântă în acel moment
• Baa Baa Black Sheep, a cărui primă strofă Tudor o repetă câteodată de prea multe ori
• Iepuraş, coconaş, unul dintre cântecele preferate şi de mine, în copilărie
• Old MacDonald Had a Farm, pe care li-l cânt mai ales pe maşină, când sunt obosiţi şi avem nevoie de puţină înviorare

Cântece despre copii

• Hänschen klein, cântecul cu care îi liniştea Lucian, plimbându-i, în braţe, prin casă; Tudor l-a cântat într-un timp atât de des, încât am cumpărat şi cartea cu acelaşi nume, din care citeşte cu plăcere, alături de tatăl lui
• Drag mi-e jocul românesc, un alt cântec bun pentru mişcare
• O vioară mică, al cărui refren, dili-dili-dum-dum-dum-dum-dum, o fascinează pe Tereza

Cântece despre natură

• Bate vântul frunzele, pe care trebuie să îl cântăm neapărat cu mişcări
• Vine primăvara, un cântec uşor, de la care cântăm doar prima strofă
• Aaa, acum e toamnă, da, cântat mai ales când se taie viţa din curte sau se culeg strugurii
• Câte unul pe cărare, un cântec bun pentru învăţarea despre note înalte şi joase
• Românaşul, pe care li-l cântă mai ales bunica, fiind mai complex, iar ei o ascultă uneori cu gura căscată
• Înfloresc grădinile, al cărui vers preferat e la final şi pe care a trebuit să îl explicăm îndelung – de ce e nevoie de zece vieţi?
• Săniuţa fuge, cântecul potrivit pentru Tudor, îndrăgostit de zăpadă

Cântece religioase

• Bateţi din palme, are pentru mine o însemnătate aparte, fiind prima lecţie predată la liceu; l-am învăţat atunci cu copiii de la grupa mică, acum Tudor şi Tereza îmi cer să li-l cânt mai ales seara, la culcare
• Aleluia, un alt cântec pe care îl preferă seara, la culcare
• Nu mai sunt cuvinte, un cântec care îmi aminteşte de copilărie şi de pelerinajele la care luam parte
• Astăzi s-a născut Cristos, colindul preferat de Tudor, pe care îl cântă de-a lungul anului

Cântece diverse

• Nani, nani, un cântec clasic de adormit copiii
• Cioca boca, cântecul pe care şi-l cântă Tereza, în timp ce bate cuiele cu ciocanul
• Călătorul ostenit, e cântecul pe care adormea Tudor, pe la un an, când îl plimbam prin curte, în marsupiu
• Numărătoarea sau Hai să zicem una, e cântecul pe care Tudor îl fredonează şi pe care mă pune să i-l cânt des în ultima vreme
• 1, 2, 3, 4, 5, Once I Caught a Fish Alive sau, cum îi spune Tereza când îmi cere să i-l cânt: three-four
• Sur le pont d’Avignon, preferatul acestor zile, îl cântă dansând în cerc
• Sorcova, un alt cântec de sezon pe care Tudor îl cântă de-a lungul anului
• Barca pe valuri, cântecul preferat mai ales la baie sau când stau aşezaţi în coşul cu rufe şi vâslesc râzând
• La mulţi ani!, care pentru noi nu e doar pentru aniversări sau, mai bine zis, cântecul cu care ne sărbătorim în fiecare zi