Astăzi se încheie Săptămâna Mondială a Alăptării. Întrucât noi continuăm cu alăptarea în tandem, am punctat mai jos ceea ce am învăţat până acum, în cei patru ani de alăptare.

• Alăptarea funcţionează pe principiul cererii şi ofertei. Cu cât punem copilul la sân mai des şi mai mult, cu atât se produce mai mult lapte. Desigur, alimentaţia şi hidratarea mamei sunt importante în perioada aceasta.
• Colostrul, laptele matern de început, se formează în sâni încă din timpul sarcinii. În primele ore de la naştere, copilului îi sunt suficiente şi câteva picături. Bebeluşii au la început stomacul foarte mic.
• Tetinele, de orice fel ar fi ele, sunt duşmanii alăptării. Se pot creşte copii echilibraţi şi fără biberoane, suzete, protecţii de sân.
• Ragadele sunt date de ataşarea incorectă, de cele mai multe ori. Nu protecţiile pentru sân ajută, ci corectarea ataşării.
• În primele şase luni de viaţă, copilul nu are nevoie de nimic altceva, decât de lapte matern. Alăptarea exclusivă exact asta înseamnă – să nu primească nimic altceva, nici apă, nici ceai, nici sucuri, nici mâncare.
• Nu există lapte matern gras sau slab. El este creat special pentru nevoile fiecărui copil. Există, în schimb, mituri, dezinformări, neinformări şi multe interese din partea companiilor de lapte praf.
• Medicii nu studiază la facultate despre alăptare. De aceea, sfaturile lor pot fi uneori complet greşite. Consultanţii acreditaţi în alăptare, în schimb, asta au studiat şi cu asta se ocupă.
• Foarte mulţi doctori recomandă întreruperea alăptării în timpul administrării unor medicamente. Precauţia nu este, de cele mai multe ori, necesară. Majoritatea antibioticelor, de exemplu, sunt compatibile cu alăptarea. Site-uri precum E-lactancia sau Toxnet au informaţii actualizate despre aproape toate substanţele şi siguranţa lor în alăptare.
• În timpul puseelor sau al salturilor mentale copilul cere să fie alăptat mult mai des, inclusiv noaptea. E important să îl ascultăm. În câteva zile, cel mult săptămâni, cererea revine la normal, până la următorul salt sau puseu, desigur.
• Alăptarea nu se întrerupe în caz de diaree sau vomă, dimpotrivă. E un ajutor important împotriva deshidratării. Noi am scăpat astfel de o internare în spital. Sânul nu doar hidratează, ci şi linişteşte.
• Alăptarea este posibilă şi în perioada sarcinii. Contraindicaţiile sunt foarte rare. Există medici acreditaţi în alăptare. E mai bine să apelăm la astfel de specialişti, când avem dubii sau temeri. Pe mine m-au ajutat mult, inclusiv în a-mi linişti familia.
• Alăptarea în prima oră de la naştere e posibilă, chiar şi după operaţie de cezariană. Din experienţa mea, ataşarea în prima oră de la naştere este optimă.
• Alăptarea pe timpul nopţii stimulează şi ajută în menţinerea lactaţiei pe termen lung. În plus, are multe alte beneficii, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Şi, paradoxal, ambii se odihnesc mai bine.

Deşi veche de când lumea, alăptarea a fost profund afectată de unele idei despre ce înseamnă modernitatea. De aceea, cred că cea mai importantă este informarea corectă. Noi am avut norocul de a o întâlni pe Raluca, la cursul Lamaze. Ea ne-a dat startul corect, încă înainte de naşterea lui Tudor. În plus, sunt atât de multe resurse bune online, încât nu ne rămâne decât să ne informăm, să ne informăm, să ne informăm.

Acum mai bine de o sută de ani, dr. Maria Montessori vorbea despre respectarea nevoilor naturale ale copiilor. O găsesc, din nou, atât de actuală!

Haideţi să ne gândim, pentru o clipă, la multele popoare care trăiesc la nivele culturale diferite de ale noastre. În chestiunea creşterii copiilor, cele mai multe par să fie mai luminate decât noi, – cu toate idealurile noastre occidentale ultramoderne. Niciunde în altă parte nu găsim copii trataţi într-o manieră atât de contrară nevoilor lor naturale. În majoritatea ţărilor, copiii îşi însoţesc mamele peste tot. […]

Un alt aspect este obiceiul de prelungire a perioadei de alăptare. Uneori acest lucru durează un an şi jumătate; alteori doi sau chiar trei ani. Acest lucru nu are nimic de a face cu nevoile nutriţionale ale copilului, deoarece, între timp, copilul a devenit capabil să mănânce şi alte feluri de mâncare; dar prelungirea alăptării cere mamei să rămână împreună cu copilul, iar aceasta îi împlineşte trebuinţa inconştientă de a-şi ajuta progenitura să aibă parte de o viaţă socială plină, în care să-şi construiască psihicul. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)