Lucian se uită cu mare plăcere la filmele cu arte marţiale. Desigur, Bruce Lee este unul dintre preferaţii lui, când vine vorba de astfel de filme. Văzând cartea despre viaţa lui, în seria Oameni mici, visuri mari, abia am aşteptat să o citesc. Din fericire, cu ajutorul celor de la NetGalley, am reuşit să o văd înainte de a fi publicată. Mi se pare a fi o carte potrivită pentru copiii de până la şase ani. Neavând mult text, ar putea fi interesantă şi pentru cei din clasele primare, care vor să citească singuri în limba engleză.

Eu îl cunoşteam pe Bruce Lee drept cel mai faimos actor american de origine asiatică. Dar, citind cartea despre viaţa lui, am descoperit şi omul din spatele imaginii de pe ecran. Am regăsit un tânăr cu un bogat bagaj de cunoştinţe şi abilităţi, care a reuşit să răzbată în viaţă. A trecut peste prejudecăţi, muncind intens şi căutând mereu să aducă ceva nou în domeniul său. A creat un stil propriu de lupte, care îmbina tot ceea ce studiase până atunci. Şi-a urmat visul, luând lecţii de la maeştri în domeniul artelor marţiale. Nu s-a ferit să predea lecţii de cha-cha, pentru a trece Oceanul înspre America şi a studiat filosofia, în timp ce preda arte marţiale.

Singurul minus al acestei cărţi a fost pentru mine etichetarea lui drept elev leneş. Suntem atât de obişnuiţi, ca adulţi, să îi etichetăm pe cei din jurul nostru! Or, comportamentul este, de fapt, un mod de comunicare. De aceea, folosirea etichetelor nu este benefică, pentru că nu îl îmbunătăţeşte cu nimic. Dimpotrivă, îi spune copilului părerea noastră despre el, şi, în timp, îl poate determina să gândească la fel despre sine însuşi.

Un elev etichetat drept leneş ar putea fi doar obosit sau copleşit de emoţii puternice sau insuficient atras înspre ceea ce i se predă. Etichetarea îl poate determina să gândească astfel despre el. În timp, va deveni „leneş” nu doar în privinţa învăţatului, ci şi a altor aspecte din viaţa lui. În fond, dacă deja îl vedem aşa, de ce ar încerca să ne convingă de contrariu? Părerea mea este că astfel de etichetări ar trebui să lipsească din cărţile pentru copii. Cu atât mai mult, cu cât Bruce Lee era pasionat de ceea ce făcea, excelând în tot ceea ce-şi propunea.

Cred că mai ales cărţile pentru copii ar trebui să inspire. O carte bună este cea la al cărei subiect te gândeşti şi după ce ai terminat-o. Cartea despre viaţa lui Bruce Lee mi se pare a fi astfel doar într-o anumită măsură. Rămâne una din cărţile bune din seria Oameni mici, visuri mari, dar nu este printre preferatele mele. Sunt curioasă cum vor reacţiona şi băieţii familiei, citind-o. Voi afla probabil în curând, când ne vom completa biblioteca cu alte câteva cărţi din această minunată serie. Pentru că, sunt sigură, Lucian va insista ca şi cea despre viaţa lui Bruce Lee să se afle printre ele.

Şi având încredere în sine, fără să se dea bătut vreodată, micul Bruce a devenit un erou pentru toată lumea, dar şi persoana care a visat dintotdeauna să fie. (Maria Isabel Sánchez Vegara, Bruce Lee)