Unul dintre cele mai utile sfaturi pe care l-am citit în ultima vreme a fost cel despre regula 90/10 pentru jucării. Denaye Barahona, autoarea cărţii Simple Happy Parenting, este o susţinătoare a minimalismului. O urmăresc de ceva timp, de când am ascultat-o la o conferinţă, aşa că, atunci când şi-a publicat cartea, am fost nerăbdătoare să o citesc. Desigur, Montessori şi minimalismul merg mână în mână, aşa că foarte multe principii sunt aproape identice. Când vine vorba de jucării, de pildă, recomandarea este ca ele să fie cât mai puţine. În plus, cu cât ele implică participarea copilului mai mult, cu atât mai bine.

Regula 90/10 pentru jucării se referă la implicarea copilului în activitate. Cu alte cuvinte, copilul ar trebui să aibă cel mai mult de lucru, iar jucăria să îi susţină doar descoperirile efectuate prin joc. Ideal ar fi care regula 90/10 să fie respectată. O jucărie pe care copilul o mânuieşte 90 la sută, iar jucăria acţionează în proporţie de 10 la sută este ideală. Dacă, din contră, copilul doar apasă pe un buton, iar jucăria începe să acţioneze, regula este complet inversată.

Exemplul oferit în cartea lui Denaye Barahona este cel al unei tamburine şi al unei jucării muzicale acţionate din buton. În cazul tamburinei, copilul trebuie să o mişte, să bată în ea, să facă, deci, aproape totul, pentru ca sunetele să se audă. În cazul jucăriei cu buton, el devine participant pasiv. Apasă doar butonul, iar jucăria muzicală cântă, fără ca intervenţia copilului să mai fie necesară. Jucăriile care susţin dezvoltarea copilului sunt cele în care el are rolul activ, principal. Restul sunt doar materiale care îi ocupă timpul, fără a aduce valoare dezvoltării creativităţii, limbajului sau motricităţii unui copil.

Montessorienii recomandă evitarea jucăriilor cu baterii, care scot zgomote sau acţionează singure. Regula 90/10 pentru jucării mi se pare o cale de mijloc potrivită. În cazul nostru, m-am gândit la maşinile de intervenţie pe care le are Tudor. Avem în casă trei astfel de jucării, singurele cu baterii, de altfel. Apăsându-le butonul, scot sunetele specifice maşinilor de poliţie, pompieri, respectiv ambulanţă. Dar manevrarea lor, ridicarea scării pentru intervenţia pompierilor sau deschiderea uşilor ambulanţei sunt posibile doar datorită mişcărilor copilului. În rest, am evitat jucăriile cu baterii pentru că îi suprastimulează pe copii şi nu susţin dezvoltarea concentrării.

Jucăriile care le aduc valoare copiilor noştri sunt cele care mai degrabă susţin joaca copilului, în loc să facă ele totul. Aşadar, când vă observaţi copiii jucându-se, fiţi atenţi la jucăriile care îi antrenează şi care creează „muncă” (de ex. oportunităţi de învăţare). (Denaye Barahona, Simple Happy Parenting)

(Photo by Angelika Agibalova on Unsplash)