Acum 149 de ani s-a născut Maria Montessori. 31 august este o zi de sărbătoare, aşadar. De curând a fost şi ziua lui Tudor, deci e un prilej bun de a vorbi despre cum se desfăşoară o aniversare Montessori. De fiecare dată când este ziua noastră de naştere, se încheie şi începe o nouă mişcare de revoluţie a Pământului. Păstrând spiritul Montessori, şi acest moment a fost gândit sub forma unei reprezentări concrete. O aniversare Montessori mai este numită şi Celebrarea Vieţii.
M-am pregătit pentru această aniversare cu câteva săptămâni înainte. Am comandat un album foto, cu pozele familiei noastre, de când s-a născut Tudor. Am petrecut multe seri „răsfoind” albumele electronice, suspinând, râzând şi alegând cele mai dragi poze. Apoi am petrecut alte câteva, făcând o a doua selecţie. Dacă foloseam toate pozele alese iniţial, ar fi ieşit un album cât un dicţionar. L-am implicat şi pe Lucian, „răsfoindu-i” şi lui telefonul şi ordonând împreună pozele pe paginile albumului electronic. În cele din urmă, am hotărât că e suficient de bună varianta aleasă de noi, am făcut comanda şi am aşteptat.
Din păcate, în săptămâna respectivă, copiii au fost răciţi, aşa că nu a mai putut participa şi familia extinsă. A fost, aşadar, o aniversare Montessori în familie, de care ne-am bucurat la fel de mult. Albumul foto, cadoul nostru pentru Tudor, li-l dădusem copiilor cu câteva zile înainte, pentru a avea timp să-l răsfoiască. Altfel, cunoscându-le pasiunea pentru cărţi, ar fi fost complet captivaţi de el şi nu ar fi fost la fel de atenţi la restul ceremoniei.
În majoritatea grădiniţelor Montessori, aniversarea copiilor are loc printr-o ilustrare concretă a trecerii anilor. După ce am citit despre ea în cartea lui Tim Seldin, abia am aşteptat ocazia de a-i sărbători astfel şi pe copii. Pe un covoraş de activităţi, se aşază o lumânare sau un alt mod de reprezentare a Soarelui. În jurul ei, ca nişte raze solare sau sub forma unei elipse, sunt puse cartonaşe cu lunile anului. În alte cazuri, am văzut reprezentată elipsa traiectoriei Pământului cu o sfoară, copiii fiind deja obişnuiţi cu mersul pe linie.
Un glob mic este folosit pentru a fi ţinut în mâini de sărbătorit, care se va învârti în jurul Soarelui de un număr de ori egal cu vârsta lui. Ceilalţi participanţi stau în cerc, în jurul covoraşului. În timpul călătoriei, părinţii sau educatoarea spun povestea vieţii sărbătoritului, cu ajutorul pozelor. Am citit că unii îi oferă copilului câte o floare pentru fiecare revoluţie completată de copil. El va aşeza apoi florile într-o vază, având astfel încă o reprezentare concretă a anilor împliniţi.
În lipsa unui glob mic, pe care l-ar fi adus vărul copiilor, dacă participa la aniversare, am folosit globul pământesc iluminat. Fiind foarte mare, Tudor l-a dus doar o tură, apoi l-a pus alături de cartonaşele cu lunile şi a continuat fără el. Încă din primul an, am început să îi spun, în seara dinaintea aniversării, povestea naşterii lui. Din al doilea an, deja, a ascultat fascinat, iar mai târziu a început să pună întrebări. De ce am plecat în toiul nopţii, unde stătea tata când eram în sala de operaţie, ce făcea bunica, cum a sărit piatra care a spart geamul de la maşina unchiului, pe când venea să-l vadă.
Oricând îi repetăm povestea, îi joacă luminiţele în ochi şi i se aşterne o fascinaţie aparte pe chip. La fel s-a întâmplat şi când a făcut înconjurul „Soarelui” şi noi răsfoiam albumul foto, detaliind anumite momente. Tudor a făcut apoi ture suplimentare pe lângă fiecare cartonaş, cerându-ne să-i spunem cine e născut în luna respectivă. În plus, am folosit culori diferite la fiecare trei luni, iar el a trecut pe lângă ele, numind anotimpurile anului. La sfârşit, am cântat toţi patru La mulţi ani!, cu mult antren şi, la îndemnul Terezei, am aplaudat vertiginos. Acum abia aşteptăm aniversarea ei, când va împlini doi ani, pentru a repeta ceremonialul!
Unele familii preferă să alcătuiască o capsulă a timpului, plină cu obiecte care să-i ajute pe copii să privească înapoi în timp şi să-şi aducă aminte de anul care a trecut. Această capsulă poate include fotografii, un DVD cu o filmare, o scrisoare de la mami şi tati şi, eventual, unele obiecte confecţionate sau adunate de copil, pe care acesta ar vrea să le adauge. Cutia ar trebui ţinută undeva unde să se poată uita prin ea oricând doreşte. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)
2 thoughts on “O aniversare Montessori”