Poppy şi Sam – alte cărţi preferate

Săptămâna trecută am coborât din pod sacul de dormit, la insistenţele şi spre fericirea copiilor. De peste o lună, se întâmplă adesea să nu mai vorbim cu Tudor şi Tereza, ci cu Poppy şi Sam. De când am cumpărat primele cărţi ale seriei, copiii au fost fascinaţi de cei doi fraţi de la Ferma Mărul. La început, am cumpărat doar Hambarul în flăcări şi Furtuna de zăpadă. Ştiind cât de mult îi plac lui Tudor pompierii şi zăpada, m-am gândit că ar fi interesant să le citim. Când am văzut însă ce succes au, am comandat şi restul de optsprezece cărţi ale seriei.

Citind prima carte, am observat răţuşca galbenă pe care trebuie să o găsim pe fiecare pagină. Era aceeaşi cu cea dintr-o carte preferată, un dicţionar german ilustrat. Tudor a fugit imediat la bibliotecă să o aducă şi pe aceea. Având aceiaşi autori cu dicţionarul îndelung răsfoit, nu e deloc de mirare că Poppy şi Sam au devenit personajele de referinţă ale momentului. În plus, aventurile celor doi fraţi şi animalele diverse de la fermă cred că ar stârni atenţia oricărui copil mic.

Fraţii merg cu trenul cu aburi, restaurat, dorm în cort sau ajută pe lângă fermă. Alături de ei este aproape mereu căţelul Rusty, ceea ce ne dă bune motive să discutăm despre prietenul omului. Mai nou, chiar, când trebuie să le spunem Poppy şi Sam, ni s-a atras atenţia că ne lipseşte Rusty din curte. Diversele animale de la fermă sunt un foarte bun prilej pentru numărat, Tudor fiind în plină perioadă senzitivă pentru matematică. Spre uimirea noastră, vrea să numere în engleză, demonstrând, încă o dată, cât de importante sunt cântecele pentru dezvoltarea limbajului. Tereza, desigur, îl imită, numărând şi ea, tot în engleză. 1-2-3-4-5 continuă să fie unul dintre cântecele preferate!

Ilustraţiile gingaşe, textul simplu, în limba engleză, fac din cărţile acestea poveştile perfecte pentru noi. Inspirate din viaţa reală, îi ajută pe ambii copii să se identifice cu cei doi fraţi sau să înveţe lucruri noi, interesante. De exemplu, Dormind în cort, ne-a dat ocazia să discutăm despre excursii, aventuri şi evenimente neaşteptate. Bineînţeles, în acele zile, triunghiul Pikler a fost folosit aproape exclusiv pe post de cort. Şi pentru că le place atât de mult povestea, coborârea sacului din pod a fost imposibil de amânat. Tudor, mai ales, a fost fericit să doarmă în el în primele nopţi.

Pe coperta interioară de la sfârşitul fiecărei cărţi sunt prezentate toate celelalte din serie. Tudor se uita nerăbdător de fiecare dată şi număra câte trebuie să mai primească. Îi puneam, de obicei, câte una sau două în fiecare săptămână, alături de celelalte. Mersul la bibliotecă pentru a căuta dacă a mai primit vreun „Poppy şi Sam” devenise deja tradiţie de seară. Dintre toate, cartea despre Noul ponei a fost singura respinsă de Tudor. În ea apare stăpânul furios al unui ponei neîngrijit, vorbindu-le urât copiilor. A fost un moment potrivit să discutăm că mai sunt şi astfel de oameni, dar fără a insista prea mult asupra ideii. Mai important este să-l învăţăm ce poate face când îi întâlneşte, nu să îl speriem când vine vorba de lumea în care trăim.

Formatul mic al cărţilor mi se pare un plus, fiind uşor de ţinut în mâinile micuţe. Când mergem undeva şi ştiu că ne-ar prinde bine ceva materiale, pun două cărţi cu Poppy şi Sam în poşetă. Pentru Tereza, iau uneori şi o carte din seria Wimmelbuch, lăsând-o pe ea să aleagă ce volum preferă. Mi s-a întâmplat chiar să liniştesc un alt copilaş, care voia în braţele ocupate ale tatălui, uitându-ne împreună la trenul cu aburi din carte. Lectura, la orice vârstă, este atât de relaxantă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *