Când am scris primul articol despre învăţarea scrisului şi cititului în stil Montessori, mă gândeam că imediat vor urma şi celelalte din serie. Dar Tudor a avut alte planuri. Stăpânind bine sunetele de început ale cuvintelor, am crezut că e momentul potrivit şi pentru literele rugoase. Am pregătit trei litere din secvenţa recomandată în Montessori şi i le-am prezentat. „M”, „c” şi „a” au fost primele, folosind lecţia Montessori în trei paşi. Dar pentru Tudor nu au prezentat un interes prea mare, aşa că am hotărât să mai aştept. Am continuat să ne jucăm cu sunetele, jocurile fiind adesea iniţiate de el. În paralel cu prezentarea primelor litere, am pus pe raft şi inserturile geometrice Montessori.
Inserturile geometrice sunt, alături de literele rugoase şi alfabetul mobil, materialele recomandate a fi neapărat prezente în procesul direct de învăţare a scrisului şi cititului. Eu am început să le fac singură, dar nu am fost mulţumită de calitatea lor. Totuşi, lucrând la ele, am învăţat cât de importante sunt dimensiunile originale. Pătratul, de exemplu, are latura de 10 cm, la fel ca cel mai mare cub din Turnul Roz. Încă un exemplu despre relaţia atât de importantă între toate materialele Montessori!
La recomandarea lui Aubrey, am cumpărat inserturile geometrice din plastic. Din fericire, un văr venea acasă în concediu şi ni le-a adus din America, la un preţ foarte bun. Tradiţional, ele sunt din metal, dar le-am văzut des făcute şi din lemn sau plastic. Maria Montessori a ales metalul pentru că pe el nu rămâneau urmele de creion de la trasările repetate. În cazul în care nu e nicio posibilitate de a avea inserturile geometrice, am auzit recomandarea de a folosi orice şablon. Condiţia în acest caz ar fi ca forma lui să fie cât mai mare, adică deschiderea figurii să fie cât mai largă. În felul acesta, copilul îşi poate mişca larg mâna atunci când trasează forma. Desigur, formele folosite la început ar trebui să fie cât mai simple.
Inserturile geometrice Montessori obişnuiesc copilul cu ţinerea creionului în mână. Fiind atras de formele pe care le poate desena, copilul va lucra destul de mult cu ele. Liniile care se trasează în interiorul formelor geometrice sunt o pregătire excelentă pentru trasarea literelor. Maria Montessori a observat că, pentru a scrie, e nevoie de două condiţii. Una ar fi abilitatea de a folosi creionul, cea de a doua abilitatea de a trasa literele. Ea şi-a dat seama că procesul trebuie segmentat, ajutând astfel copilul să deprindă mai uşor scrisul.
Scrisul este un act complex, care trebuie analizat. Unul din aspectele lui priveşte mecanismele motricităţii, iar altul reprezintă activitatea propriu-zisă a inteligenţei.
Mişcările se împart în două grupe principale: unele se referă la mânuirea instrumentului cu care se scrie, iar altele, la trasarea formei fiecărei litere a alfabetului în parte. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)
Pregătirea indirectă a mâinii pentru scris se realizează prin toate exerciţiile de viaţă practică şi cele senzoriale din mediul Montessori. Încă înainte de a ţine un creion propriu-zis în mână, copiii sunt învăţaţi să ţină un beţigaş, cu care urmăresc conturul frunzelor din cabinetul de biologie, de exemplu. Cu degetul arătător şi mijlociu urmăresc conturul formelor din cabinetul de geometrie. Copiii deprinşi să lucreze cu cilindrii incastru sau alte obiecte cu buton, vor învăţa destul de uşor să ţină corect creionul în mână. Ţinerea incorectă, chiar dacă nu ar fi problematică în procesul de învăţare, ar crea dificultăţi mai târziu, atunci când copilul ar trebui să scrie repede sau mult. De aceea, prinderea corectă încă de la început este deosebit de importantă.
Această pregătire făcută cu mult timp înainte şi indirectă este o iniţiere a mâinii, în vederea scrisului, şi nu o pregătire [directă] a scrisului; cele două pregătiri nu trebuie să fie confundate una cu alta. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)
Dr. Montessori a observat că, învăţând scrisul la vârsta de şase sau şapte ani, mâna copilului este deja formată şi nu mai are aceeaşi sensibilitate motrică. Dacă ea nu a fost pregătită din timp, copilul trebuie să înveţe dintr-o singură mişcare mai multe deprinderi, ceea ce este foarte greu. De aceea, mulţi şcolari ajung să plângă de durere atunci când învaţă să scrie. Trebuie să îşi amintească nu doar forma literei, ci şi să ţină instrumentul corect în mână, să lase mâna uşoară deasupra hârtiei şi să aibă o mână sigură în trasarea semnelor.
Aceste achiziţii necesită exerciţii îndelungate, repetate cu răbdare; iar dacă exerciţiile trebuie să servească concomitent şi la învăţarea scrierii, cu alte cuvinte, dacă mâna nepregătită şi nepotrivită pentru a scrie trebuie să se perfecţioneze „scriind”, această mână va fi cea mai mare piedică în calea progresului scrierii. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)
La cursul lui Aubrey am văzut o metodă nouă de a învăţa copiii cum să ţină creionul. Aceasta a funcţionat foarte bine nu doar cu Tudor, ci şi cu Tereza. Folosind mâna dominantă a copilului, i-am învăţat să depărteze uşor primele trei degete. Inelarul şi degetul mic au rămas uşor pliate înspre palmă. Degetul mare şi arătătorul le-am depărtat ca atunci când arătăm că ceva este mai mare. Dedesubt, la mijlocul distanţei dintre ele, uşor pliat înspre palmă, am lăsat degetul mijlociu. Am aşezat creionul pe degetul mijlociu şi deschizătura mâinii, apoi l-am fixat cu degetul mare şi arătătorul. Le-am arătat această mişcare de câteva ori copiilor, înainte de a mă imita amândoi. Tereza a ţinut uneori altfel creionul, dar nu am corectat-o când lucra, ci doar data viitoare. Cred că o ajută şi faptul că la început a lucrat doar cu creioanele speciale pentru prinderea de tip pensetă.
Pentru început, copiii ar trebui să scrie folosind doar creioane. Învaţă astfel cum să îşi controleze apăsarea mâinii pe hârtie. Dacă apasă prea tare, se rupe mina sau hârtia. Dacă apasă prea uşor, nu vor lăsa urme vizibile pe hârtie. De aceea, chiar şi în zilele de azi, copiii Montessori încep lucrul la inserturile geometrice folosind creioane colorate. Din nou, ele sunt în număr de zece, spre a întări ideea sistemului zecimal. În plus, culorile îi atrag pe copii, fiind încântaţi de modelele pe care le creează. Totodată, cu creioanele pot haşura interiorul formelor. Unul dintre exerciţiile cu inserturile geometrice presupune colorarea formelor în degradé.
Cariocile nu existau pe vremea când dr. Montessori a dezvoltat acest sistem, dar multe şcoli Montessori se feresc astăzi de folosirea lor, întrucât creioanele le oferă copiilor un răspuns mai precis [al folosirii lor]. ( Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)
Pentru că articolul despre inserturile geometrice Montessori ar fi prea lung, am hotărât să încep cu acestă introducere. Într-o postare următoare voi prezenta cum se lucrează cu ele şi avantajele lor pentru deprinderea scrisului.
Alte articole din seria despre învăţarea scrisului şi cititului folosind metoda Montessori găsiţi aici:
6 thoughts on “Inserturile geometrice Montessori – introducere”