Jocul sunetelor

Una dintre cele mai de succes activităţi făcute în ultima vreme este Jocul sunetelor. L-am văzut pentru prima dată în curricula pentru limbaj de la biblioteca online Montessori. Acolo jocul era unul cumpărat, care conţinea o casetă sau cd cu multe sunete din viaţa de zi cu zi şi planşe cu imaginile corespunzătoare. Copiii ascultau cd-ul şi aşezau un jeton pe imaginea al cărei sunet tocmai l-au auzit. Fiecare copil avea alt set de imagini, deci nu exista posibilitatea de a se imita.

Mie mi s-a părut un joc destul de uşor de aranjat cu obiectele sau cardurile din casă, aşa că nu l-am cumpărat. Când am făcut prima dată jocul sunetelor, am ales câteva dintre figurinele noastre cu animale domestice şi am avut fişierele audio pregătite în telefon. Am observat că, dacă trebuie să caut prea mult după sunete, îşi îndreaptă şi copiii atenţia asupra telefonului, pierzându-şi astfel concentrarea.

Atât Tudor, cât şi Tereza, au fost extrem de încântaţi de jocul nostru. Am aşezat figurinele în partea stângă a covoraşului de activităţi şi ei le mutau pe rând în partea dreaptă. Când s-au terminat, Tudor şi-a adus imediat o maşinuţă de pompieri şi motocicleta, cerându-mi să ne mai jucăm.

Altă dată, ne-am jucat cu figurinele cu animale sălbatice. De data aceasta, sunetele au fost mai greu de distins, chiar şi pentru noi, adulţii. Dar dificultatea nu e aşa de mare încât Tudor să renunţe uşor, deci repetarea e binevenită.

Pentru sunetele din viaţa de zi cu zi, sunt uşor de folosit cardurile de vocabular pe care le avem deja. În lipsa lor, cred că şi nişte imagini decupate din reviste ar fi la fel de bune. Zece sunete de auzit pentru fiecare copil mi se pare un număr potrivit, suficient cât să îşi păstreze concentrarea.

Mai ales de când am făcut jocul acesta, am profitat de plimbările noastre pentru a asculta diversele zgomote ale oraşului. La fel, când suntem acasă şi e linişte, ne atragem reciproc atenţia asupra sunetelor aparte care se aud. Uneori, copiii reuşesc mai repede decât mine să distingă dacă a trecut pe stradă un camion sau un tractor.

Jocul sunetelor mi se pare cu atât mai interesant cu cât poate fi jucat oricând şi oriunde. Variaţiunile pe acestă temă pot fi nenumărate. La grădiniţă ne jucam cu copiii cântecelul „Deschide urechea bine”, prin care erau puşi să ghicească cine i-a strigat pe nume. Mama li-l mai cântă uneori, cu versuri uşor modificate. Ascultarea sunetului păsărilor cred că ar fi o altă provocare, potrivită pentru vârste mai mari. Abia aştept să explorăm cât mai multe variante ale acestui joc!

Discriminarea auditivă este important să fie dezvoltată la copiii mici, fiind esenţială pentru învăţarea scrisului şi cititului. Indiferent de vârsta la care copilul începe alfabetizarea, la fel ca în cazul identificării sunetelor care compun cuvintele, educarea timpurie a auzului aduce doar beneficii. Iar exerciţiul de potrivire a imaginii cu sunetul corespunzător este o pregătire suplimentară pentru identificarea literei corespunzătoare sunetului.

Abilitățile de discriminare senzorială sunt ceva la care nu avem tendința să ne gândim prea mult până nu le pierdem. […] Dar capacitățile senzoriale fin ajustate sunt critice și se poate susține că, cu cât simțurile sunt mai rafinate (până la un punct), cu atât nivelul funcționării umane este mai ridicat. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

(Photo by Jelleke Vanooteghem on Unsplash)

2 thoughts on “Jocul sunetelor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *