Ghiceşte ce lipseşte este una dintre activităţile cel mai uşor de pregătit. Înşirând la început între trei şi cinci obiecte, îi cerem copilului să închidă ochii şi apoi luăm deoparte unul dintre ele. Putem să folosim un text pentru a-i spune să-şi deschidă ochii, cum ar fi: „1, 2, 3, uită-te şi ghiceşte ce lipseşte”.

Scopul acestei activităţi este acela de a-l ajuta pe copil să îşi dezvolte memoria vizuală. Aceasta este utilă, cu precădere, când vorbim despre reamintirea cuvintelor citite, dar şi pentru recunoaşterea diferitelor simboluri, cum ar fi cele matematice sau muzicale. În plus, dacă folosim obiecte pe care copilul atunci le descoperă, ea poate ajuta la învăţarea limbajului. Un alt beneficiu al acestui joc este dezvoltarea atenţiei pentru detalii.

În grădiniţele Montessori, jocul acesta este făcut cu o multitudine de materiale. Pot fi folosite inserturile geometrice, diferite animale, piese de puzzle din planiglob, alte obiecte din coşurile de limbaj. Când învaţă literele sau cifrele, aceasta poate fi una dintre activităţile interesante prin care copiii sunt ajutaţi să le recunoască.

La început ne-am jucat cu figurine reprezentând diverse animale, Tudor fiind tare încântat să descopere ce lipseşte de pe covoraş. Când observ că jocul e prea uşor, cresc numărul obiectelor sau le schimb. Dacă figurinele folosite sunt mai puţin cunoscute, atunci trei dintre ele sunt suficiente, pentru început.

La fel ca în alte activităţi Montessori, nu îi las pe copii să se chinuie în a-mi oferi răspunsuri. Experienţa respectivă ar fi în acest caz similară cu o lecţie de control. Scopul este ca ei să înveţe cu plăcere, fără efort, nu să se simtă chestionaţi şi controlaţi. Dacă nu şi-a amintit unul dintre animale, i-am dat indicii sau i-am arătat o parte din figurină.

Dacă a spus numele greşit, nu l-am corectat, ci i-am arătat animalul indicat de el. I-am spus apoi cum se numeşte figurina pe care o aşezam pe covoraş. Când copilul greşeşte de câteva ori, înseamnă că încă nu stăpâneşte bine cuvintele respective, e obosit sau distras de alte nevoi neîmplinite. Acesta este un semn că activitatea trebuie reluată altă dată.

Când ne-am jucat, am văzut-o şi pe Tereza destul de interesată de ce făceam noi. Cred că în curând vom putea face jocul acesta în trei, ceea ce va fi şi mai distractiv. Variaţiunile pe această temă sunt, în fond, nenumărate!

Organele de simţ sunt puncte de contact între mediul înconjurător şi mintea umană. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)