Literele rugoase, şmirgheluite sau din glaspapir sunt, alături de inserturile geometrice şi alfabetul mobil, materialele obligatorii în învăţarea scrisului şi cititului conform metodei Montessori.
Tudor se află în plină perioadă senzitivă pentru scris şi citit, căutând cu pasiune toate semnele cunoscute în cărţi sau pe afişe. În ultima vreme, a găsit chiar şi în natură similitudini cu litere sau cifre deja cunoscute. În plus, am observat că îi place să formeze semnele folosind sfoară sau crenguţe. Şi exersează zilnic în tăviţa cu griş pe care i-am pus-o la dispoziţie.
[…] Ce altceva este scrierea alfabetică dacă nu o corelaţie între un sunet şi un semn? Limba ca atare este limbajul vorbit; limba scrisă nu este nimic altceva decât transcrierea ei literală. Progresul scrierii alfabetice porneşte din acest punct de contact de la care cele două limbaje pot să evolueze în paralel. La început unul, limbajul scris, se desprinde din celălalt, picătură cu picătură, şi va forma după aceea un curent distinct, cuvinte şi fraze. (Maria Montessori, Taina copilăriei)
În urmă cu aproape un an, când i-am arătat primele litere rugoase, Tudor nu a fost prea interesat de ele. Am aşteptat, punându-le sau luându-le de pe raft la diferite intervale. Apoi a venit şi ziua când a început să fie extrem de atent la ele. S-ar putea ca interesul acesta să-i fi fost stârnit de cifrele rugoase pe care i le confecţionasem eu. Am folosit pentru ele o hârtie ceva mai abrazivă decât rugozitatea literelor cumpărate.
Mă pregătisem să îi fac şi literele din acelaşi material, când am observat că se descurcă şi cu cele avute deja. Deşi m-a deranjat imaginea ataşată fiecăreia şi litera de tipar adăugată, am hotărât să le las aşa. Pentru Tereza voi încerca totuşi să îmi găsesc timp să îi fac literele rugoase Montessori tradiţionale.
Maria Montessori a creat aceste litere cu gândul la senzitivitatea ridicată a simţului tactil la copiii de această vârstă. După trei ani, copiii îşi rafinează simţurile, pe care până atunci le-au dezvoltat. Copiii sunt ajutaţi de exerciţiile din mediul Montessori, care îi încurajează să pipăie şi clasifice materiale cu rugozităţi diferite. Experienţele senzoriale bogate din primii ani ai vieţii sunt esenţiale. Dacă acelaşi material i-ar fi prezentat unui copil de şase ani, interesul lui ar fi minim. Perioada senzitivă pentru rafinarea simţului tactil se încheie deja la această vârstă.
Înainte de efectuarea oricăror exerciţii tactile, Maria Montessori recomanda spălarea mâinilor, pentru creşterea senzitivităţii acestui simţ. Acest ritual continuă să fie păstrat în multe dintre grădiniţele care urmează acest sistem.
Dar învăţarea scrisului folosind literele rugoase Montessori nu este doar o experienţă tactilă. Copiii pronunţă sunetul aferent literei, în timp ce o trasează cu degetul. În plus, vocalele şi consoanele sunt diferit colorate, pentru a face astfel o primă diferenţiere între ele. Am întâlnit litere rugoase în care consoanele sunt roşii, iar vocalele albastre. Eu le-am preferat pe cele în care albastrul predomină, doar cele câteva vocale fiind roşii. O explicaţie care mi-a plăcut e că roşul e folosit pentru atragerea atenţiei, deci ar trebui folosit mai rar, pentru a nu obosi ochiul. Dar oricare ar fi alegerea, ea trebuie să fie păstrată pentru toate materialele folosite. Consecvenţa este mai importantă decât conformitatea, în acest caz.
Prezentarea literelor se face folosind lecţia în trei paşi. De fiecare dată, sunt prezentate maximum trei litere, existând şi o secvenţă recomandată de introducere a lor. Aceasta ar începe cu c, m, a şi t, continuând apoi cu s, r, i şi p. Al treilea set ar fi b, f, o şi g, apoi h, j, u şi l. Ultimele două seturi sunt d, w, e şi n, respectiv k, q, v, x, y şi z.
Din experienţa cu Tudor, am observat că interesul lui a fost maxim când i-am arătat litera t. Am mai întâlnit şi alte exemple în care prima literă învăţată de copil a fost iniţiala numelui său. De aceea, chiar dacă ea nu s-ar afla în primul set, aş încerca să i-o arăt de la început sau cât mai devreme.
În multe grădiniţe Montessori literele folosite sunt cele cursive sau unele cât mai apropiate de acestea, ca stil. Explicaţia ar fi că mâna copilului este înclinată spre trasarea liniilor curbe. Tipul literelor rugoase folosite este important şi în prezentarea liniilor de trasat în interiorul inserturilor geometrice. Unele studii arată că acei copii care învaţă mai întâi literele cursive, nu au nicio problemă în a le recunoaşte şi pe cele de tipar. Contrariul este arareori valabil, însă. Am citit şi că învăţarea literelor cursive i-ar ajuta pe copii să nu confunde unele litere care tipărite ar fi foarte similare, precum b şi d.
O menţiune pe care o consider importantă este că fiecare copil e unic. Frumuseţea Montessori rezidă tocmai din recunoaşterea şi încurajarea acestui fapt. Atunci când recomandarea este „în jurul vârstei de patru ani”, asta poate însemna oricând după trei ani şi chiar până la cinci ani. Interesul copilului este întotdeauna semnalul pentru învăţare. Şi cu cât facem activităţile mai distractive, cu atât mai bine.
Literele rugoase Montessori pot fi învăţate cu ajutorul jocurilor. După ce a trasat cu mâna conturul lor, ultimii doi paşi ai lecţiei în trei timpi pot fi făcuţi în joacă. Putem pune literele cu faţa în jos şi să le întoarcem pe rând, după ce facem „cioc-cioc” deasupra fiecăreia. Putem să le ascundem pe rând, într-o versiune a jocului „Ghiceşte ce lipseşte„. Sau să le arătăm câteva obiecte care încep cu litera respectivă şi ei să le potrivească pentru fiecare în parte. Numărul jocurilor este, practic, nelimitat. Desigur, la fel ca în cazul altor activităţi, nu vom corecta copilul atunci când greşeşte, ci îl vom ghida blând spre răspunsul aşteptat.
Folosind literele rugoase Montessori, copiii pot învăţa alfabetul în doar câteva luni. Dar scopul nu este acela de a-i învăţa să citească, ci de a-i obişnui cu un nou limbaj, acela al scrisului. Citirea va veni abia mai târziu, într-o altă „explozie” de învăţare, după cum frumos o numea Maria Montessori.
Scrisul se dezvoltă la copilul mic cu o uşurinţă şi cu o spontaneitate asemănătoare dezvoltării limbajului vorbit, care este tot o traducere motorie a unor sunete auzite. În schimb, cititul face parte din cultura intelectuală abstractă, care constă în interpretarea unor idei exprimate în simboluri grafice, şi ea se dobândeşte abia mai târziu. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)
Alte articole din seria despre învăţarea scrisului şi cititului folosind metoda Montessori găsiţi aici:
8 thoughts on “Literele rugoase Montessori”