Tava cu nisip, griş sau mălai

Pentru învăţarea scrisului şi a cititului conform metodei Montessori, materialele esenţiale de avut sunt literele rugoase, alfabetul mobil şi inserturile geometrice. Pe lângă aceste materiale tradiţionale, am observat că tava cu nisip este un mod excelent de a exersa scrierea literelor.

Am amânat destul de mult introducerea acestei tăvi pentru că nu am găsit în casă nimic potrivit. Nu voiam să cumpăr una făcută special, ci să folosesc ce aveam la îndemână. Din păcate, mă blocasem asupra formei pătrate sau dreptunghiulare, aşa cum văzusem în poze. Tăvile de servit pe care le avem noi sunt rotunde şi de aceea nici nu le luasem în considerare. Din fericire, m-am trezit la timp şi mi-am dat seama că le pot folosi cu succes.

De multe ori, ne sabotăm imaginaţia din cauza imaginilor găsite pe internet sau în cărţi. De aceea mi se pare atât de important să înţelegem ideea din spatele folosirii fiecărui material sau a fiecărei activităţi, pentru a putea improviza cu ceea ce avem la îndemână. Montessori este, pentru multă lume, sinonim cu costuri foarte ridicate. Noi am descoperit, la îndemnul lui Aubrey, mai ales, că aceasta e doar o falsă impresie. Eu văd Montessori mai mult ca un stil de viaţă, un mod de a sprijini şi îndruma blând copilul în descoperirea lumii, şi nu doar ca o metodă pedagogică.

Revenind la tava cu nisip, am ales să folosesc, aşadar, o tavă rotundă, în care am pus iniţial griş. Tudor a lucrat cu pasiune, trasând la început, în mod repetat, litera t. Cea mai dificilă parte a fost depozitarea tăvii, întrucât şi Tereza era extrem de interesată de ea. Am ales să o folosim aşadar doar în bucătărie, de unde puteam mătura mai uşor grişul de pe jos.

Când am reumplut tava, am folosit mălai, care s-a dovedit a fi şi mai interesant. Culoarea lui contrasta mai bine cu tava, desenele se vedeau mai clar. În plus, cred că şi textura îi era mai interesantă. Am văzut că un alt material de folosit ar putea fi sarea. Pentru un contrast bun, cred că am putea chiar colora grişul sau sarea cu vopsea alimentară, deşi încă nu am încercat această variantă.

Experienţa senzorială este cea mai importantă când vine vorba de scrisul în această perioadă. Trasarea literelor rugoase cu două degete şi pronunţarea simultană a sunetului corespunzător sunt esenţiale. Scrierea cu degetul în nisip eliberează copilul de povara ţinerii unui instrument de scris în mână. Trasarea în tava cu nisip întipăreşte suplimentar în mintea copilului conturul literelor şi cifrelor rugoase.

Oamenii care susţin că copiii nu trebuie învăţaţi să scrie până la vârsta de şase sau şapte ani nu-şi dau seama că există acest aspect pur senzorial al limbajului. Se gândesc la asta mai degrabă în ceea ce privește scrierea și citirea cuvintelor sau propozițiilor întregi, sau chiar a ideilor pe care acestea le reprezintă. (E. M. Standing, Maria Montessori. Her Life and Work)

Uneori, trecând pe lângă tava cu nisip, Tudor se opreşte să scrie câte o literă, după care merge mai departe. Alteori, lucrează cu ea şi câte o jumătate de oră. În ultima vreme îi place să traseze cifra şase, după care întoarce tava şi spune: „Acum e nouă!”.

Desigur, tava cu nisip e folosită în multe activităţi pentru copiii mici. Cu două recipiente puse în ea, transferul materialului îi poate ţine fascinaţi mult timp. O activitate non-Montessori pe care o văd des sunt cutiile senzoriale, în care copiii au diferite figurine sau materiale mici pentru explorat sau recreat diferite scene.

Spre deosebire de acele activităţi, însă, scrierea în tava cu nisip e bine să fie supravegheată mai atent. Felul în care copilul trasează literele acum se imprimă pentru viitor. Fără a-l corecta direct, îndrumarea este necesară pentru o corectă însuşire a sensului scrierii literelor.

O continuare interesantă a acestei activităţi este scrierea în tava cu nisip cu ajutorul unui instrument. O dată ce copilul trasează cu uşurinţă suficient de multe litere, poate încerca să folosească un beţigaş sau coada unei pensule pentru a scrie în nisip. Se face astfel o legătură frumoasă între conturarea literei şi manevrarea unui instrument de scris.

[Desenarea pe nisip] fixează în mintea [copilului] mişcarea pe care trebuie să o facă muşchii mâinii pentru a contura litera respectivă şi îl ajută în eventuala tranziţie către scrisul de mână. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)


Alte articole din seria despre învăţarea scrisului şi cititului folosind metoda Montessori găsiţi aici:

3 thoughts on “Tava cu nisip, griş sau mălai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *