Între cer şi mare

Una dintre cărţile care i-au plăcut recent lui Tudor se numeşte „Între cer şi mare”. Este o poveste gingaşă, despre un băieţel care se gândeşte la bunicul lui. Deşi are text puţin, cartea mi s-a părut mai potrivită pentru Tudor decât pentru Tereza. Am simţit că el poate face mai uşor apel la imaginaţie şi înţelege mai uşor elementele de fantezie din carte.

Când am împrumutat-o de la bibliotecă, alături de alte cărţi, Tudor a fost curios să o citim imediat. La prima lectură, l-au interesat mai ales corabia şi elementele marine desenate. Pe măsură ce a recitit-o, a început să observe şi alte detalii, care fac cartea cu atât mai interesantă.

Seara, când l-am anunţat că urmează să returnăm cărţile a doua zi şi l-am întrebat dacă vrea să recitească vreuna anume, a ales-o pe aceasta. Cartea cu Finn, aşa i-a rămas numele, după băieţelul care explorează ce se află între cer şi mare.

Între cer şi mare

Finn trăia lângă mare şi marea trăia lângă el.

– O zi numai bună să ieşi în larg, i-ar fi spus bunicul lui. (Fraţii Fan, Între cer şi mare)

Pentru noi, cartea a fost una despre imaginaţie, visuri, viaţă marină. Alţii o recomandă ca fiind potrivită pentru o discuţie despre cei plecaţi de lângă noi. Într-adevăr, povestea scrisă de Fraţii Fan ar putea stârni multe discuţii interesante pe acest subiect.

Finn construieşte o corabie, aşa cum îi spusese bunicul lui că vor face. Mama băiatului pregăteşte găluştele preferate ale bunicului, aşa cum făcea de ziua lui. Iar Finn caută să ajungă acolo unde se întâlneşte cerul cu marea, pentru a-şi lua rămas bun.

Nu m-am gândit că-n largul mării e atâta singurătate, spuse Finn după o vreme. (Fraţii Fan, Între cer şi mare)

Cartea cu Finn, datorită ilustraţiilor care însoţesc armonios textul, este una dintre cele mai gingaşe pe care le-am citit în ultima vreme. Un vis frumos, de copil, o aventură interesantă, o imaginaţie deschisă tuturor posibilităţilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *