Calendarul de pe perete

Calendarul de pe perete este unul dintre cele mai bune materiale didactice din casa noastră, din ultimii ani. Văzându-l în fiecare dimineață pe Lucian cum mută cursorul calendarului, Tudor a început să fie atent la ce face. Astfel, la fel cum a învățat când e ora patru, care însemna întoarcerea tatălui lui de la serviciu, a învățat și care sunt zilele nelucrătoare.

După un timp, am discutat despre fiecare dintre zilele săptămânii. Și când a început să învețe cifrele, am discutat despre dată. Încet-încet, când rupeam paginile calendarului, îi povesteam lui Tudor, acum și Terezei, despre lunile anului. Am folosit mereu un calendar care arată atât luna curentă, cât și pe cea anterioară și cea următoare.

Calendarul de pe perete ne-a fost util și pentru a povesti despre ieri, azi, mâine sau alaltăieri și răspoimâine. Și l-am folosit mereu pentru a nota planurile fiecăruia dintre noi sau ale întregii familii. Am făcut asta și pentru zilele aniversare, astfel că, ieri dimineață, Tudor ne anunța bucuros că duminică, în 10 ianuarie, va fi ziua unchiului său. Nimerise ziua, dar se grăbise puțin cu luna.

Printre cadourile de luna aceasta, Tudor a primit și un calendar, în care poate schimba singur lunile, ziua sau data. Noul lui ritual de dimineață include acum și alergarea la calendarul de pe perete, pentru a actualiza informațiile.

Timpul este un concept destul de abstract chiar și pentru adulți. De aceea, cu cât îl putem face mai concret pentru copii, cu atât le e mai ușor să înțeleagă despre ce e vorba. La fel ca în cazul altor concepte abstracte, materializarea lor este soluția pentru a îi ajuta pe copii să le înțeleagă. Cu cât îi putem ajuta să manipuleze materialele respective, cu atât le va fi mai ușor.

Tereza a început de câteva luni să fie și ea interesată de calendarul de pe perete. Una dintre discuțiile aproape zilnice dintre frați era legată de luna în care ne aflam. Pentru că le-am pus și lor în cameră un calendar cu imagini diferite în fiecare lună, Tereza voia să arate permanent luna în care se născuse ea. Tudor nu era de acord cu schimbarea paginii și a durat până au reușit să găsească o soluție agreată de amândoi.

Exercițiile pentru învățarea timpului sunt numeroase. Calendarul de pe perete, în care trebuie să schimbăm zilnic ziua și data, e un bun început. Tudor e acum preocupat de ore și minute, dar și de perioada când eram noi mici. Îi place să socotească câți ani mai trebuie să treacă până împlinește el un număr de ani, apoi să afle câți ani va avea Tereza atunci. Și ne întreabă mereu cum va fi când va avea el patruzeci, o sută sau șase mii de ani. Da, timpul e, într-adevăr, un concept abstract și relativ!

La bază, metoda Montessori este o structură destul de simplă. Urmează copilul. Pregătește mediul. De la simplu la complex. De la concret spre abstract. Logic, simplu, nesofisticat. Este nevoie de cunoașterea complexului pentru a ști cum să-l simplifici. Este nevoie de cunoașterea abstractului pentru a identifica concretul. (Catherine McTamaney, The Tao of Montessori: Reflections on Compassionate Teaching)

(Photo by Waldemar Brandt on Unsplash)

Lasă un răspuns