De dimineață copiii s-au trezit extrem de devreme și plini de energie. Pentru că nu mă simțeam bine și voiam să mai dorm, l-am rugat pe Lucian să îi preia. Ghiduși, copiii voiau să se joace, folosindu-mă pe post de tobogan. Vrând să mă apere, Lucian le-a spus: „Vi se fac toate poftele și voi nu o lăsați să doarmă!”.

Bine intenționată, afirmația lui m-a trezit de-a binelea. Am rămas în pat, gândindu-mă la mesajul acesta care mi se părea nedrept. La fel ca multe expresii din vocabularul nostru, și aceasta îi transmite copilului ideea că nu e de ajuns. E ca și cum ceea ce noi facem pentru el e un favor pe care i-l acordăm. Nu facem lucruri pentru că el le merită, orice ar fi, ci pentru că noi urmărim ceva. Condiționarea implicită este atât de evidentă!

În plus, „vi se fac toate poftele” nu este despre copil, cât este despre părinte. Este o dovadă indirectă a faptului că nu știm să punem limite, ceea ce duce la frustrarea noastră. Deși am făcut ceea ce copilul ne-a cerut, nu am fost întru totul de acord cu asta. Nu am fost, așadar, autentici cu noi înșine. În plus, ne lăsăm copleșiți de teama, nejustificată, că ne răsfățăm copilul.

În general, nu ne place să îi refuzăm pe cei din jur, deoarece ne este teamă că nu ne vor mai plăcea sau că vom avea conflicte. (Dr. Shefali Tsabary, Familia conștientă)

Preluând tiparul învățat în copilărie, suntem tentați adesea să îi învinovățim pe ceilalți pentru ceea ce ni se întâmplă. Din păcate, acest obicei ne este nociv atât nouă, cât și copiilor noștri. Pe noi ne împiedică din a ne conecta cu propriul sine și cu ceea ce simțim. Orientați mereu în afară, ne este practic imposibil să ascultăm ceea ce organismul încearcă să ne comunice.

Efectul asupra copiilor este la fel de insidios. Dependenți de iubirea și atenția părintelui, ei ajung să simtă că sunt cauza nemulțumirii noastre. Stima lor de sine are de suferit, iar încrederea în sine le este profund erodată. Și, la fel ca noi, adulții, copiii vor învăța să fugă de propriile trăiri, urmându-ne exemplul.

Analiza de mai sus nu se vrea nicicum a fi un apel la a-i învăța pe copii că orice le este permis. Dimpotrivă, am scris de multe ori despre importanța stabilirii limitelor pentru copii. Parafrazând-o pe Maria Montessori, putem spune că a oferi prea multă libertate unui copil încă nepregătit este o piedică în calea dezvoltării. Dar limitele se stabilesc atunci când suntem calmi și se mențin cu blândețe și consecvență.

„Vi se fac toate poftele” este doar una dintre expresiile pe care le-am învățat în copilărie și pe care le repetăm fără a le conștientiza cu adevărat. Mă surprind adesea spunându-le copiilor propoziții asemănătoare. Oricât de mult mi-aș dori să le elimin cu totul, știu că acest lucru este nerealist. Este ceea ce Lucian și cu mine ne spunem adesea: „Îmi dau seama că nu e bine, dar uneori e atât de greu!”.

Din fericire, conștientizarea e pasul esențial al acestui proces. În loc să perseverăm în convingerea arhaică a superiorității părintelui, ne oferim autocompasiunea necesară pentru a ne accepta exact așa cum suntem. Din acest punct de vulnerabilitate, pornim în călătoria transformării noastre.

Oricât de mult ne-am dori o abordare conștientă în toată perioada creșterii și educării copiilor, a fi responsabili pentru îngrijirea și hrănirea unui copil nu ne anulează personalitatea și nu ne îndepărtează nevoile, dispozițiile sau dorințele. […] Desigur, câteodată ne simțim plini de resentimente. Există situații când ne pierdem cumpătul. În unele zile, spunem niște lucruri pe care mai apoi le regretăm. Pur și simplu, așa stau lucrurile. Secretul nu constă în a face experiențele neplăcute să dispară, ci în a ne împăca cu faptul că ele există.” (Susan Stiffelman, Parenting conștient)

---

(Photo by Caroline Hernandez on Unsplash)