Fiţi soarele, niciodată judecătorul! Soarele străluceşte asupra tuturor! Cu toţii avem nevoie de conectare şi iubire. Iar conectarea e mai importantă decât controlul. Cooperarea e mai importantă decât obedienţa. Obedienţa dispare imediat ce ne întoarcem spatele. Cooperarea are un scop profund. (Dr. Lawrence Cohen)
Jocul tăcerii îi ajută pe copii să dezvolte un grad mai ridicat de auto-disciplină, precum şi o percepţie mai acută a sunetelor din jurul lor, sunete pe care majoritatea oamenilor nu le mai bagă în seamă. (Tim Seldin, Cum să crești un copil extraordinar)
[...] Copilul, concentrându-și atenția asupra diferitelor calități ale obiectelor, a făcut comparații, raționamente, şi-a format judecata, până când a dobândit o putere de discriminare pe care nu a avut-o înainte. Într-un cuvânt, și-a rafinat simțurile; observația sa asupra lucrurilor a fost temeinică și fundamentală; el s-a schimbat pe sine. (Maria Montessori, Dr. Montessori's Own Handbook)
Unul dintre cele mai mari efecte pe care pedeapsa le are asupra noastră este că devine vocea interioară pe care o purtăm cu noi. Ce voce a voastră vreţi să poarte copiii cu ei în viaţă? Când dau de greu, vreţi să aibă o voce interioară care le spune: "E greu, dar te descurci! Sunt cu tine, sunt alături de tine, îmi pasă de tine!"? Sau când au un eşec, vreţi să gândească: "Asta a fost tare greu, nu a mers cum trebuie, dar am încredere în tine şi te iubesc!"? Sau vreţi să aibă o voce interioară care să spună: "Sunt un prost! Sunt un idiot! Ce e în neregulă cu mine?!"? Sau o voce interioară care să spună: "Ce proastă-i persoana aia! Ce ticălos e omul ăla! Renunţ!"? (Dr. Lawrence Cohen)
Dacă ar fi acum să recomand o singură carte despre cum să îţi creşti copilul în stil Montessori, aceasta ar fi. Cartea înglobează informaţii importante atât despre metoda şi stilul de viaţă Montessori, cât şi despre disciplina pozitivă sau comunicarea non-violentă.
Copiii învaţă să folosească toaleta când sunt pregătiţi, nu atunci când îşi găsesc părinţii timp să-i înveţe. [...] Acest lucru variază de la un copil la altul. [...] Dar, la fel ca în cazul altor aspecte legate de copii, dacă înţelegem cum evoluează lucrurile, putem pregăti mediul şi putem juca un rol încurajator în acest proces. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar. Metoda Montessori)
Frumuseţea invită la activitate şi la muncă. [...] Există o relaţie matematică între frumuseţea mediului şi activitatea copilului. (Maria Montessori, Copilul în familie)
Fireşte, nu toate dorinţele sunt nevoi. Dar când satisfacem nevoile mai profunde ale copilului, de a fi văzut, apreciat şi conectat, va fi mai fericit şi mai cooperant, astfel încât îi vom putea gestiona dezamăgirea că spunem "nu" unor dorinţe trecătoare despre care ei cred că i-ar face fericiţi. Aceste dorinţe nu sunt, de fapt, nevoi, ci strategii de a-şi împlini nevoile. Atenţia din partea părintelui i-ar putea împlini nevoia de dulce mult mai bine decât o bomboană. (Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)
"Fă aşa şi primeşti asta" îi face pe oameni să se focuseze pe "asta", nu pe "aşa". [...] Orice lucru prezentat ca o condiție prealabilă pentru altceva - deci, ca mijloc spre un alt scop - ajunge să fie văzut ca fiind mai puțin de dorit. (Alfie Kohn, Pedepsiţi prin recompense)
Înainte să împlinească un an, mâna [copilului] se ocupă de activităţi diverse care reprezintă, s-ar putea spune, tot atâtea tipuri de muncă: deschide şi închide sertare, cutii, etc.; pune dopuri la sticle; scoate obiectele dintr-un recipient şi le pune în altul, etc. Cu aceste exerciţii se dezvoltă o abilitate tot mai mare. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)