La masă!

Mobila pentru copii, mesele şi scaunele lor, ar trebui să fie uşoare, nu doar pentru a putea fi transportate cu uşurinţă de mâinile lor mici, ci pentru că fragilitatea lor are valoare educaţională. Acelaşi considerent ne face să le dăm copiilor farfurii de porţelan, pahare de sticlă şi ornamente fragile, pentru că aceste obiecte atrag atenţia ele însele asupra mişcărilor dure, dezordonate sau nedisciplinate. Astfel, copilul este îndemnat să se auto-corecteze şi să înveţe singur să nu se lovească de ele, să nu le răstoarne şi să nu le spargă; rafinându-şi mişcările tot mai mult, copilul câştigă treptat independenţă şi libertate motrică. (Maria Montessori, Spontaneous Activity in Education)

Bara noastră Montessori

Cu toate că strădania copilului este de durată, trebuie să fim foarte atenţi, să nu îl grăbim în primele stadii ale procesului de însuşire a mersului. Dezvoltarea solidă se bazează pe finalizarea completă a cerinţelor fiecărei faze înainte de a trece la următoarea. Aşa cum „ochiurile pierdute” dintr-un pulover tricotat duc la un produs fragil, la fel şi copiii grăbiţi să treacă prin oricare dintre stadiile de dezvoltare nu sunt la fel de puternici precum ar fi putut să fie. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Raftul nostru Montessori

Lăsaţi de capul lor, copiii au tendinţa de a crea haos, dar ei simt nevoia şi le place enorm să trăiască într-un mediu ordonat. Încercaţi să aranjaţi încăperile în care copilul îşi petrece cea mai mare parte a timpului în aşa fel încât să îi fie uşor să păstreze un ambient ordonat şi bine organizat. E surprinzător ce impact poate avea acest lucru asupra personalităţii sale în curs de dezvoltare. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)