Fiţi soarele, niciodată judecătorul! Soarele străluceşte asupra tuturor! Cu toţii avem nevoie de conectare şi iubire. Iar conectarea e mai importantă decât controlul. Cooperarea e mai importantă decât obedienţa. Obedienţa dispare imediat ce ne întoarcem spatele. Cooperarea are un scop profund. (Dr. Lawrence Cohen)
Unul dintre cele mai mari efecte pe care pedeapsa le are asupra noastră este că devine vocea interioară pe care o purtăm cu noi. Ce voce a voastră vreţi să poarte copiii cu ei în viaţă? Când dau de greu, vreţi să aibă o voce interioară care le spune: "E greu, dar te descurci! Sunt cu tine, sunt alături de tine, îmi pasă de tine!"? Sau când au un eşec, vreţi să gândească: "Asta a fost tare greu, nu a mers cum trebuie, dar am încredere în tine şi te iubesc!"? Sau vreţi să aibă o voce interioară care să spună: "Sunt un prost! Sunt un idiot! Ce e în neregulă cu mine?!"? Sau o voce interioară care să spună: "Ce proastă-i persoana aia! Ce ticălos e omul ăla! Renunţ!"? (Dr. Lawrence Cohen)
Fireşte, nu toate dorinţele sunt nevoi. Dar când satisfacem nevoile mai profunde ale copilului, de a fi văzut, apreciat şi conectat, va fi mai fericit şi mai cooperant, astfel încât îi vom putea gestiona dezamăgirea că spunem "nu" unor dorinţe trecătoare despre care ei cred că i-ar face fericiţi. Aceste dorinţe nu sunt, de fapt, nevoi, ci strategii de a-şi împlini nevoile. Atenţia din partea părintelui i-ar putea împlini nevoia de dulce mult mai bine decât o bomboană. (Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)
"Fă aşa şi primeşti asta" îi face pe oameni să se focuseze pe "asta", nu pe "aşa". [...] Orice lucru prezentat ca o condiție prealabilă pentru altceva - deci, ca mijloc spre un alt scop - ajunge să fie văzut ca fiind mai puțin de dorit. (Alfie Kohn, Pedepsiţi prin recompense)
Recompensele şi pedepsele sunt cea mai joasă formă de educaţie. (Chuang-Tzu, 389-286 î.C.)
Uneori, simplul fapt de a vedea că dorinţele tale arzătoare sunt înţelese face ca realitatea să devină mai uşor de suportat. (Adele Faber, Elaine Mazlish, Cum să le vorbim copiilor)
Nu ceea ce ni s-a întâmplat sabotează existenţa noastră din prezent, ci interpretarea pe care i-o dăm acelei experienţe, care de cele mai multe ori este de revoltă emoţională sau respingere cognitivă. Pentru a putea trăi liniştiţi "aici şi acum", avem nevoie de o poveste cu privire la ce s-a petrecut, una în care adevărul nostru să rezulte din prelucrarea emoţiei şi a naraţiunii de către mintea noastră, care apoi să conchidă că am învăţat lecţia în mod obiectiv. (Gáspár György, Copilul invizibil)
Bunica-străbunica are 89 de ani. Vârsta, răbdarea şi bonomia o fac partenera de joacă preferată a lui Tudor. Pentru el, ea e Ambuni sau Buni-străbuni.
Sfidarea nu e o problemă comportamentală, nici una de disciplină; e o problemă în relaţia dintre părinte şi copil. (Dr. Laura Markham)
Ruşinea este o epidemie a culturii noastre. Şi ca să ieşim de sub povara ei, să ne regăsim unii pe alţii, trebuie să înţelegem cum ne afectează şi cum afectează modul în care ne creştem copiii, modul în care lucrăm şi cum ne privim unii pe alţii. (Brené Brown, Listening to Shame)