Îmi pare rău!

Îmi pare rău! - Photo by chuttersnap on Unsplash

Ruşinea este o epidemie a culturii noastre. Şi ca să ieşim de sub povara ei, să ne regăsim unii pe alţii, trebuie să înţelegem cum ne afectează şi cum afectează modul în care ne creştem copiii, modul în care lucrăm şi cum ne privim unii pe alţii. (Brené Brown, Listening to Shame)

Reguli şi împărţeli

Reguli şi împărţeli - Photo by Bonnie Kittle on Unsplash

Problema cu împărţitul impus este că el arată precum luatul cu forţa. Atunci când copiii învaţă că adulţii le iau jucăriile după ce, conform ideii arbitrare a celor mari, a trecut "suficient de mult timp", ei devin posesivi. [...] În cazul rândului autostabilit, din contră, copilul este liber să folosească jucăria atât timp cât îşi doreşte, putându-se bucura de ea pe deplin, iar apoi să i-o cedeze celuilalt copil cu inima deschisă. Va ajunge astfel să trăiască acea emoţie caldă şi frumoasă pe care o simţim cu toţii atunci când îi dăm cuiva ceea ce îşi doreşte şi vedem cât este de bucuros. (Dr. Laura Markham, Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi)

O voinţă cât un tobogan

O voinţă cât un tobogan - Photo by Basil Samuel Lade on Unsplash

Copiii nu se nasc cu o voinţă dezvoltată. [...] Ei trebuie să îşi dezvolte voinţa prin efort deliberat, încă de la naştere. Este un proces lung, iar la fiecare pas este nevoie de un ajutor foarte bine definit din partea părinţilor şi din partea mediului. În cazul în care un copil nu obţine acest ajutor, voinţa lui nu se va dezvolta. De-a lungul copilăriei, va rămâne condus de impulsurile şi capriciile de moment. La maturitate, va ajunge să ducă o viaţă haotică, lipsită de constanţă, de un sentiment de securitate şi de încredere în sine şi în alţii. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Las’ că trece!

Las' că trece! - Photo by Austin D on Unsplash

Rezilienţa este abilitatea de a-ţi reveni după evenimente stresante. Oamenii rezilienţi resimt conştient greutăţile vieţii şi sunt apoi capabili să meargă mai departe. Uneori găsesc chiar înţelepciune în suferinţă, pe care o folosesc spre a duce o viaţă mai profundă. (Dr. Laura Markham)

În colţul copilului

În colţul copilului - Photo by Wade Austin Ellis on Unsplash

Dr. Markham vorbeşte adesea despre mantra pe care o putem folosi pentru a rămâne calmi în orice situaţie. Una dintre recomandări este "Aleg iubirea" sau "Doar iubire azi". Copiii vor să ne facă să fim mulţumiţi de ei, îşi doresc să ne urmeze exemplul, să ne facă pe plac. Dar acest lucru se întâmplă doar atunci când se simt conectaţi cu noi. De aceea, dr. Laura insistă asupra ideii că parenting-ul presupune 80% conectare şi doar 20% îndrumare.

Un coş de rufe şi un tricou prea larg

Un coş de rufe - Greşeli - Photo by Andy Fitzsimon on Unsplash

Adesea, copiii din şcolile obişnuite n-au nici o idee că ei comit greşeli. Le comit în mod inconştient şi cu totală indiferenţă, pentru că nu e treaba lor să le corecteze, ci a învăţătoarei! Ce departe se află de ideea noastră de libertate! Însă, atâta timp cât nu mă pot corecta singur, trebuie să caut ajutorul altcuiva care s-ar putea să nu ştie mai mult decât mine. Mult mai bine ar fi dacă aş putea să-mi recunosc greşelile şi apoi să mi le corectez! Lucrul cel mai probabil, care poate duce la formarea unui caracter nehotărât, este incapacitatea de a stăpâni singur problemele, fără a căuta sfaturi. Aceasta dă naştere unui sentiment de inferioritate descurajator şi unei lipse de încredere în sine. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)