În loc să împărţim şcoala în învăţământ preşcolar, primar, secundar şi superior, ar trebui să împărţim educaţia în planuri şi fiecare dintre acestea ar trebui să corespundă acelei etape de dezvoltare prin care trece individul. (Maria Montessori, The Four Planes of Development)
Fiinţele umane pot fi atât de bune pe cât se simt, iar un copil care simte, în secret, că este "rău", nu are cum să se poarte "bine". (Dr. Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)
Maria a fost prima persoană care a folosit litere decupate pentru a-i învăţa pe copii să citească. Ea le spunea elevilor povestiri din călătorii pentru a face geografia mai distractivă şi poveşti despre insecte pentru a explica natura. (Maria Isabel Sanchez Vegara, Maria Montessori)
Micuţa Maria i-a învăţat pe copii să fie liberi, curioşi şi responsabili. Întrucât copiii de azi sunt făuritorii zilei de mâine. (Maria Isabel Sanchez Vegara, Maria Montessori)
Întregul limbaj vorbit ajunge să aibă un omolog scris. Acesta este un şuvoi, o cascadă, dar este alcătuit din mici picături de sunet. (Maria Montessori, Taina copilăriei)
Unul dintre cele mai mari efecte pe care pedeapsa le are asupra noastră este că devine vocea interioară pe care o purtăm cu noi. Ce voce a voastră vreţi să poarte copiii cu ei în viaţă? Când dau de greu, vreţi să aibă o voce interioară care le spune: "E greu, dar te descurci! Sunt cu tine, sunt alături de tine, îmi pasă de tine!"? Sau când au un eşec, vreţi să gândească: "Asta a fost tare greu, nu a mers cum trebuie, dar am încredere în tine şi te iubesc!"? Sau vreţi să aibă o voce interioară care să spună: "Sunt un prost! Sunt un idiot! Ce e în neregulă cu mine?!"? Sau o voce interioară care să spună: "Ce proastă-i persoana aia! Ce ticălos e omul ăla! Renunţ!"? (Dr. Lawrence Cohen)
Dacă ar fi acum să recomand o singură carte despre cum să îţi creşti copilul în stil Montessori, aceasta ar fi. Cartea înglobează informaţii importante atât despre metoda şi stilul de viaţă Montessori, cât şi despre disciplina pozitivă sau comunicarea non-violentă.
Recompensele şi pedepsele sunt cea mai joasă formă de educaţie. (Chuang-Tzu, 389-286 î.C.)
Uneori, simplul fapt de a vedea că dorinţele tale arzătoare sunt înţelese face ca realitatea să devină mai uşor de suportat. (Adele Faber, Elaine Mazlish, Cum să le vorbim copiilor)
Cu cât păstrăm mai mult timp în conştiinţa noastră un moment pozitiv, cu atât mai mulţi neuroni se vor activa şi se vor interconecta, creând în creierul nostru un climat primitor pentru fericire. Prin urmare, dacă dorim ca experienţele noastre pozitive să se prindă de noi (în loc să alunece pe învelişul nostru din teflon), trebuie să ne concentrăm asupra lor cel puţin douăzeci de secunde. (Susan Stiffelman, Parenting conştient)