Mersul pe linie

Mersul pe linie - Photo by Erik Witsoe on Unsplash

Când au învățat în acest fel să-și stăpânească echilibrul, copiii au adus actul mersului pe jos la un standard remarcabil de perfecțiune și au dobândit, pe lângă siguranță și calm în mersul lor natural, o ţinută neobișnuit de grațioasă a trupului. (Maria Montessori, Dr. Montessori's Own Handbook)

Dulapul de haine

Dulapul de haine - Casa Montessori

Aş dori să dau tuturor mamelor un sfat cât se poate de simplu: "Lăsaţi-i pe copiii voştri de trei sau patru ani să se spele şi să se îmbrace singuri, lăsaţi-i să mănânce singuri, aşa cum le este lor mai comod!" (Maria Montessori, Copilul în familie)

Rama Montessori pentru legat funde

Ramă de îmbrăcat Montessori pentru legat funde

În loc să servească în mod direct unui obiectiv important, ramele de îmbrăcat contribuie indirect la acesta, prin faptul că îi învață pe copii să folosească elementele de fixare a îmbrăcămintei. Rațiunea Montessori pentru acest lucru este că lucrul la îmbrăcămintea proprie poate fi frustrant într-o măsură care poate împiedica învățarea. Ramele de îmbrăcat oferă o alternativă de învăţare a acestor abilităţi, mai puțin frustrantă, decât folosirea propriilor haine. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

Salutări din partea mea!

Salutări din partea mea! - Photo by Dmitry Bayer on Unsplash

Între doi ani şi jumătate şi şase ani copilul nu e interesat doar de impresiile senzoriale exterioare; atenţia sa e de asemenea îndreptată în mod natural în etapa aceasta asupra acţiunilor corpului său. De aceea perioada aceasta e atât de potrivită pentru învăţarea „bunelor maniere”, prin practicarea unui mare număr de acţiuni precum închisul şi deschisul unei uşi, înmânarea unui obiect ascuţit unei alte persoane, mâncatul corect, salutul, luatul rămasului-bun şi aşa mai departe. (E. M. Sterling, Maria Montessori: Her Life and Work)

De la stânga la dreapta, de sus în jos

De la stânga la dreapta, de sus în jos

Întrucât materialele selectate pentru un anumit scop, cum ar fi prepararea hranei, sunt înşiruite pe o tavă în ordinea lor de utilizare, de la stânga la dreapta şi de sus în jos, copilul încorporează mental această ordine precisă care devine o parte a inteligenţei lui funcţionale. Recunoaştem această ordine mentală specifică drept necesară pentru a citi şi scrie eficient, de exemplu. Prin urmare, în aceste cicluri de activitate cu materiale practice, copiii se pregătesc în mod indirect pentru scrierea ulterioară. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Poftă bună!

Poftă bună!

Bebeluşii si copiii se târăsc, merg şi vorbesc atunci când se simt pregătiţi. Aceste repere ale dezvoltării nu vor fi atinse mai devreme şi – dacă bebeluşului îi este oferită posibilitatea – nici mai târziu decât la momentul potrivit pentru cel mic. Când îţi pui bebeluşul pe jos să o ia din loc, îi oferi posibilitatea de a se rostogoli. Când va putea, o va face. De asemenea, îi oferi posibilitatea de a se ridica şi a merge. Asta ar putea dura ceva mai mult timp. Însă îi oferi în continuare posibilitatea şi le va face pe toate într-un final. De ce hrănirea ar trebui să fie diferită? (Gill Rapley, Tracey Murkett, Diversificarea naturală)

Când afară plouă, plouă

Când afară plouă, plouă - Photo by Rhendi Rukmana on Unsplash

Lăsaţi copiii liberi, încurajaţi-i; lăsaţi-i să alerge pe afară când plouă, să se descalţe când găsesc băltoace cu apă, şi când iarba de pe pajişte e umedă de rouă, lăsaţi-i să o calce cu picioarele goale; să se odihnească liniştiţi când un pom îi invită să se culce la umbra lui; să strige şi să râdă când soarele îi deşteaptă dimineaţa, aşa cum deşteaptă orice făptură vie care îşi împarte ziua între veghe şi somn. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

Cu plăcere!

Pentru a-i învăţa pe copii bunele maniere, ei trebuie să vadă că părinţii, fraţii şi prietenii lor mai mari le urmează consecvent. Exemplul pe care îl dăm în primul rând prin propriul comportament este mult mai puternic decât orice le spunem noi. Copiii absorb orice văd că facem noi, în special când sunt foarte mici, şi încep să vorbească şi să se poarte exact ca noi. Noi suntem modelele lor. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)