Tava cu nisip, griş sau mălai

Oamenii care susţin că copiii nu trebuie învăţaţi să scrie până la vârsta de şase sau şapte ani nu-şi dau seama că există acest aspect pur senzorial al limbajului. Se gândesc la asta mai degrabă în ceea ce privește scrierea și citirea cuvintelor sau propozițiilor întregi, sau chiar a ideilor pe care acestea le reprezintă. (E. M. Standing, Maria Montessori. Her Life and Work)

Pământ şi apă

Şi geografia îi este încredinţată mai întâi mâinii. […] Li se prezintă conceptul formelor de pământ şi de apă, cum ar fi lacuri, insule, golfuri, capuri, strâmtori, istmuri şi aşa mai departe, prin intermediul unor tăvi mici cu modele ale formelor acestora. Copiii toarnă apă în spaţiile corespunzătoare, creând astfel o formă de pământ sau de apă. […] Încă o dată, uniunea dintre mână şi intelect permite o înţelegere aprofundată şi stârneşte un interes mai mare pentru învăţare. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Ferma animalelor şi figurinele Schleich

În dobândirea vorbirii, de exemplu, am văzut cum copilul, în prima perioadă, trece printr-o serie de faze ordonate precis ca şi acelea din cartea de gramatică. Pe rând, el enunţă sunete separate, silabe, substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziţii, conjuncţii şi restul. Prin urmare, ştim că-l putem ajuta în a doua perioadă urmând aceeaşi succesiune. Da, îl vom învăţa gramatica de la început! (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Jocul sunetelor

Abilitățile de discriminare senzorială sunt ceva la care nu avem tendința să ne gândim prea mult până nu le pierdem. […] Dar capacitățile senzoriale fin ajustate sunt critice și se poate susține că, cu cât simțurile sunt mai rafinate (până la un punct), cu atât nivelul funcționării umane este mai ridicat. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)