Etichetă: Activităţi

Tabla de 100

În urmă cu câteva săptămâni, pe când ne pregăteam de culcare, Tudor a început să numere pe degete. După ce a terminat cu cele zece ale lui, le-a luat și pe ale mele și a continuat până la 20. Apoi a continuat cu degetele lui și a ținut-o tot așa, până a ajuns la o sută. Făcând asta câteva seri la rând, mi-am dat seama că e momentul excelent pentru a-i prezenta tabla de 100.

Pentru că nu aveam încă materialul cumpărat sau pregătit, am început să caut soluții. Tabla de 100 e un chenar împărțit în pătrate, câte 10 pe verticală, respectiv pe orizontală. Pe fiecare pătrat se așază o piesă, având scris pe ea un număr. Numerele sunt de la 1 la 100, adică tot atâtea câte pătrățele sunt. La fel ca majoritatea materialelor Montessori, și tabla de 100 are o metodă de control al erorii pentru copil, adică o foaie separată, cu numerele trecute pe ea.

Cel mai convenabil mi s-a părut să printez tabla de 100 și apoi să o laminez. Am făcut la fel și cu foaia de control. Ca piese, am profitat de faptul că Lidl tocmai avea în ofertă niște cuburi din ienupăr de Virginia, pentru protejarea hainelor din dulap. Fiind lemn netratat, nevopsit, simplu, am ales să cupărăm câteva seturi cu aceste cuburi. Am scris pe fiecare numerele de la 1 la 100, cu carioca permanentă.

Pentru consecvență, m-am gândit că ar trebui să aibă formă de paralelipiped dreptunghic, dar Lucian mi-a spus că nu le-ar putea tăia egal. Cuburile din setul mărgelelor aurii reprezintă mia, de aceea aș fi vrut să păstrăm paralelipipedul dreptunghic pentru reprezentarea sutei. Până la urmă, am hotărât să continuăm așa, având grijă să facem legătura pentru Tudor cu pătratul de sută. Și poate că între timp ne va veni și vreo idee pentru tăierea lor.

Mare iubitor de puzzle-uri, Tudor a fost încântat să aducă coșulețul cu piese și cele două table laminate. Am ales să folosesc foaie albă, deși fondul original Montessori e albastru, pentru contrastul mai bun cu maroul cuburilor noastre. Tabla numerelor de la 1 la 100 ajută copilul la trecerea de la recunoașterea numerelor la înțelegerea modului în care ele aparțin unei secvențe.

Prima dată, Tudor a avut răbdare să caute primele 30 de numere și să le așeze la locul lor. Am vrut să le așezăm mai întâi în grupuri de câte zece, în funcție de prima cifră, dar el a preferat să lucreze cu toate la un loc. Am observat că începând cu cel de al doilea șir a avut momente când s-a corectat pe loc, observând numerele de pe șirul anterior. Nu a folosit foaia de control, dar ea e indicat a fi urmărită, mai ales pentru primele completări.

Tabla de 100 se completează de la stânga la dreapta, de sus în jos. Acest lucru ajută și în învățarea scrierii și citirii. După ce copilul s-a obișnuit cu completarea numerelor de la 1 la 100, piesele se pot schimba de la 0 la 99. În acest fel, întreaga secvență de aranjare a numerelor se schimbă, zecile fiind acum aranjate sub 0, pe prima coloană. Iar fiecare rând, începând cu al doilea, va avea astfel numerele începând cu aceeași cifră.

Din nou, la fel ca alte materiale, și tabla de 100 poate fi folosită îndelung. Ea fixează număratul consecutiv, concretizând conceptul pentru copil, prin manipularea pieselor. O extensie poate fi număratul pe sărite, din doi în doi, sau din cinci în cinci, și așa mai departe.

Printarea unei table cu doar câteva numere aleatorii, poate fi un exercițiu interesant, de căutare și așezare a numerelor pe tabla de 100. La fel, crearea unor modele sub formă de romb sau diferite pătrate sau spirale pot duce interesul copilului înspre fascinanta lume a tiparelor.

De exemplu, trasând o diagonală înspre stânga jos, pornind de la 8, observăm că, adunate, cifrele care formează numerele respective dau opt. 8, 17, 26, 35, 44, 53, 62, 71. Desigur, exercițiul e valabil pentru orice diagonală înspre stânga, pornind de la numerele din primul rând. Trasând diagonala spre dreapta până înaintea ultimei coloane, a zecilor, obținem un rezultat asemănător. Scăzând cifra unităților din cea a zecilor, vom obține același număr ca pe prima linie. 3, 14, 25, 36, 47, 58, 69.

Numărul de exerciții care poate fi făcut cu tabla de 100 e nenumărat. Jucându-se cu piesele, copilul poate învăța să iubească relația dintre numere și să descopere legături interesante. Păstrând aceeași formă, culoare și textură pentru fiecare piesă, atenția lui va fi atrasă doar de numere. Se va putea concentra astfel asupra conceptului astfel izolat, fără a fi distras de alte elemente.

A număra până la 100 și a efectua exercițiile conexe, care asociază calculul simplu cu studiul rațional al primelor numere, ni se par lucruri importante, în special pentru că din ele rezultă elementele aritmeticii raționale; în felul acesta, numerația nu se mai întemeniază pe memorie și pe repetiția mnemonică. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

10 ianuarie 2021
Tabla pentru scris
Progresia în învăţarea scrierii este de la trasarea literelor rugoase înspre tava cu nisip, apoi la tabla pentru scris şi, în final, scrierea pe hârtie. Desigur, foarte multe dintre activităţile învăţate în primii ani de viaţă sunt gândite special pentru pregătirea mâinii pentru scris.

Copiii noştri ne văd tot mai puţin scriind pe hârtie. De aceea, am încercat adesea să facem listele pentru cumpărături împreună cu ei. În plus, am cumpărat o hârtie autocolantă specială, pe care se poate scrie cu carioca, pe care am pus-o în bucătărie. Scriem pe ea diverse mesaje, meniul zilei, lucruri pe care le avem de făcut în perioada următoare. Din fericire, datorită cursurilor pe care le-am făcut în ultima vreme, m-au văzut mereu notând în caiete, jurnale sau carneţele.

Şevaletul pe care l-am cumpărat pentru pictură are şi o parte neagră, pentru scris cu creta. Tabla aceasta are avantajul de a întări umărul şi braţul copilului. Pentru rolul ei în dezvoltarea abilităţilor de pre-scriere şi scriere, folosirea unei suprafaţe verticale e deosebit de importantă şi nu trebuie eliminată. Totuşi, şevaletul mi s-a părut a fi prea greoi de folosit mereu, aşa că am căutat şi o alternativă.

Am cumpărat un placaj cât o foaie A4 şi l-am vopsit cu vopsea specială pentru tabla de scris. Am ales culoarea neagră, deşi vopselele erau de multe alte culori.

Copiii sunt tare încântaţi de tabla cea mică şi o folosesc des. Le place mult şi să ude buretele în bideul din baie, pentru a şterge tabla pentru scris. Le-am pus şi câteva bucăţi de cretă şcolară alături, pe care o înlocuiesc când e nevoie.

La început, copiii sunt învăţaţi să ţină lângă ei litera rugoasă şi să scrie pe tabla neliniată. Îi urmăresc cu degetele conturul, rostindu-i sunetul, apoi o desenează pe tablă. Pentru că mi s-a părut că literele rugoase pe care noi le avem nu sunt potrivite, i-am desenat lui Tudor câte o literă sau două pe tabla pentru scris. El le urmărea conturul şi le scria singur apoi. Pentru Tereza, neavând suficient timp să le fac singură, am comandat literele clasice Montessori. Acestea nu au nimic altceva desenat pe ele, spre deosebire de cele pe care le avem noi acum.

Fiind mai mică şi uşor de purtat, tabla pentru scris e folosită mereu, inclusiv pentru desenat. Intenţia mea e de a lua şi vopsea albă pentru tablă şi a vopsi un al doilea placaj, cu linii pe o parte, respectiv pătrăţele pe cealaltă. Va semăna astfel mai mult cu o tablă găsită în grădiniţele Montessori, sprijinindu-i mai bine pe copii în scrierea literelor şi a cifrelor. După tabla pentru scris neliniată, progresia se face spre tabla cu pătrăţele, apoi spre cea cu linii.

Scrierea cu creta formează mâna pentru scris, întărind muşchii mici ai mâinii. În plus, forma literei e întipărită în memoria motorie, deci senzorială, a copilului. Greşelile făcute pe tabla pentru scris sunt uşor de corectat, ştergerea cu buretele fiind chiar interesantă pentru copii. Creta colorată poate fi un mod de menţinere a interesului pentru această activitate.

Spre deosebire de alte activităţi, cele de scriere sunt mai atent urmărite de către educatoare, la început. Modul în care copilul îşi însuseşte trasarea literelor în această perioadă este important pentru dobândirea corectă a obiceiurilor de scriere.

Pentru a ţine instrumentul cu care se scrie este necesară nu numai acţiunea celor trei degete care îl prind, ci şi colaborarea mâinii, care trebuie să treacă uşor peste suprafaţa plană pe care se scrie. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

Alte articole din seria despre învăţarea scrisului şi cititului folosind metoda Montessori găsiţi aici:
28 iunie 2020
Împăturind haine

În ultima vreme, Tudor e preocupat de făcutul patului şi pusul pijamalelor în dulap. Ne-a văzut aproape zilnic împăturind haine sau pături. În plus, dimineaţa, după câte o rundă de Hopa-Mitică în patul bunicii, a ajutat-o şi pe ea să îşi facă patul.

I-am arătat lui Tudor lecţia Montessori pentru împăturit haine acum vreo doi ani. Am ales un material galben, pe care am trasat linii cu cretă de croitorie. Am folosit patru bucăţi de pânză, pe care am trasat o linie mediană, respectiv două, şi una, respectiv două linii, pe diagonală. După ce i-am arătat materialul, nu a lucrat de foarte multe ori cu el. L-am găsit, în schimb, împăturind haine, urmând paşii din lecţie.

Când copilul dumneavoastră împătureşte rufe mici, cum ar fi şervete, arătaţi-i cum să le potrivească la colţuri. Exactitatea şi ordinea presupuse de împăturitul atent reprezintă o atracţie specială pentru copiii foarte mici. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

După câteva săptămâni, pe când aşteptam să ni se aducă masa la un restaurant, a luat şerveţelul şi a început să îl împăture. „Acum e pătrat! L-am desfăcut iar în dreptunghi! Uite un triunghi acum!” Ţin minte întâmplarea pentru că am rămas uimită de transferul informaţiei dintr-o lecţie care mi se păruse că nu îi atrăsese prea mult atenţia.

Am observat că îi face plăcere să o înveţe acum pe Tereza, folosind păturile lor mai mici. Am văzut că ea a început să îl imite şi în împăturirea pijamalelor. Aştept încă cu mult interes momentul în care vor face asta cu toate hainele. Cred că voi avea atunci mult timp liber, pe care mi-l petrec acum strângând hainele de prin casă.

La fel ca alte exerciţii de viaţă practică, nu facem nici din acestea o corvoadă. De multe ori, mă întrerupe când încep eu să fac patul. Alteori, îl întreb dacă vrea să strângă el şi îmi spune că va face data viitoare.

Tendinţa noastră, ca adulţi, este să îl ţinem pe copil „ocupat”, astfel încât noi să putem fi liberi pentru propriile ocupaţii. Însă este necesar să acceptăm că micuţul trebuie să facă aceste activităţi practice alături de noi, ca o formă de colaborare. Nu suntem liberi să facem alte lucruri, dar, întrucât satisfacem nevoile copilului nostru aflat în curs de autoformare, zilele încep să se scurgă mai lin şi mai plăcut pentru amândoi. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

Observându-i interesul pentru împăturit, tehnica origami mi se pare o activitate interesantă pentru Tudor. Am cumpărat deja hârtia potrivită şi urmează să îi arăt câteva modele. Între timp, Lucian le face bărci din hârtie pentru baia de seară. La rândul ei, mama gândeşte cele mai mari şi năstruşnice coifuri, spre amuzamentul nepoţilor.

(Photo by Katrin Hauf on Unsplash)

21 mai 2020
Tava cu nisip, griş sau mălai
Pentru învăţarea scrisului şi a cititului conform metodei Montessori, materialele esenţiale de avut sunt literele rugoase, alfabetul mobil şi inserturile geometrice. Pe lângă aceste materiale tradiţionale, am observat că tava cu nisip este un mod excelent de a exersa scrierea literelor.

Am amânat destul de mult introducerea acestei tăvi pentru că nu am găsit în casă nimic potrivit. Nu voiam să cumpăr una făcută special, ci să folosesc ce aveam la îndemână. Din păcate, mă blocasem asupra formei pătrate sau dreptunghiulare, aşa cum văzusem în poze. Tăvile de servit pe care le avem noi sunt rotunde şi de aceea nici nu le luasem în considerare. Din fericire, m-am trezit la timp şi mi-am dat seama că le pot folosi cu succes.

De multe ori, ne sabotăm imaginaţia din cauza imaginilor găsite pe internet sau în cărţi. De aceea mi se pare atât de important să înţelegem ideea din spatele folosirii fiecărui material sau a fiecărei activităţi, pentru a putea improviza cu ceea ce avem la îndemână. Montessori este, pentru multă lume, sinonim cu costuri foarte ridicate. Noi am descoperit, la îndemnul lui Aubrey, mai ales, că aceasta e doar o falsă impresie. Eu văd Montessori mai mult ca un stil de viaţă, un mod de a sprijini şi îndruma blând copilul în descoperirea lumii, şi nu doar ca o metodă pedagogică.

Revenind la tava cu nisip, am ales să folosesc, aşadar, o tavă rotundă, în care am pus iniţial griş. Tudor a lucrat cu pasiune, trasând la început, în mod repetat, litera t. Cea mai dificilă parte a fost depozitarea tăvii, întrucât şi Tereza era extrem de interesată de ea. Am ales să o folosim aşadar doar în bucătărie, de unde puteam mătura mai uşor grişul de pe jos.

Când am reumplut tava, am folosit mălai, care s-a dovedit a fi şi mai interesant. Culoarea lui contrasta mai bine cu tava, desenele se vedeau mai clar. În plus, cred că şi textura îi era mai interesantă. Am văzut că un alt material de folosit ar putea fi sarea. Pentru un contrast bun, cred că am putea chiar colora grişul sau sarea cu vopsea alimentară, deşi încă nu am încercat această variantă.

Experienţa senzorială este cea mai importantă când vine vorba de scrisul în această perioadă. Trasarea literelor rugoase cu două degete şi pronunţarea simultană a sunetului corespunzător sunt esenţiale. Scrierea cu degetul în nisip eliberează copilul de povara ţinerii unui instrument de scris în mână. Trasarea în tava cu nisip întipăreşte suplimentar în mintea copilului conturul literelor şi cifrelor rugoase.

Oamenii care susţin că copiii nu trebuie învăţaţi să scrie până la vârsta de şase sau şapte ani nu-şi dau seama că există acest aspect pur senzorial al limbajului. Se gândesc la asta mai degrabă în ceea ce privește scrierea și citirea cuvintelor sau propozițiilor întregi, sau chiar a ideilor pe care acestea le reprezintă. (E. M. Standing, Maria Montessori. Her Life and Work)

Uneori, trecând pe lângă tava cu nisip, Tudor se opreşte să scrie câte o literă, după care merge mai departe. Alteori, lucrează cu ea şi câte o jumătate de oră. În ultima vreme îi place să traseze cifra şase, după care întoarce tava şi spune: „Acum e nouă!”.

Desigur, tava cu nisip e folosită în multe activităţi pentru copiii mici. Cu două recipiente puse în ea, transferul materialului îi poate ţine fascinaţi mult timp. O activitate non-Montessori pe care o văd des sunt cutiile senzoriale, în care copiii au diferite figurine sau materiale mici pentru explorat sau recreat diferite scene.

Spre deosebire de acele activităţi, însă, scrierea în tava cu nisip e bine să fie supravegheată mai atent. Felul în care copilul trasează literele acum se imprimă pentru viitor. Fără a-l corecta direct, îndrumarea este necesară pentru o corectă însuşire a sensului scrierii literelor.

O continuare interesantă a acestei activităţi este scrierea în tava cu nisip cu ajutorul unui instrument. O dată ce copilul trasează cu uşurinţă suficient de multe litere, poate încerca să folosească un beţigaş sau coada unei pensule pentru a scrie în nisip. Se face astfel o legătură frumoasă între conturarea literei şi manevrarea unui instrument de scris.

[Desenarea pe nisip] fixează în mintea [copilului] mişcarea pe care trebuie să o facă muşchii mâinii pentru a contura litera respectivă şi îl ajută în eventuala tranziţie către scrisul de mână. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Alte articole din seria despre învăţarea scrisului şi cititului folosind metoda Montessori găsiţi aici:
7 mai 2020
Mărgelele aurii

Cred că mărgelele aurii şi cele colorate sunt printre cele mai frumoase materiale Montessori. Gândite special pentru a facilita trecerea de la concret la abstract, sunt folosite atât la grădiniţă, cât şi în clasele primare. Ele urmează lecţiilor cu barele numerice Montessori şi cutia cu fuse. Mărgelele aurii sunt folosite pentru introducerea sistemului zecimal.

Dr. Montessori a gândit iniţial materialul cu mărgele de sticlă doar pentru copiii din clasele primare, apoi i-a observat pe copiii de patru ani urmărindu-i cu interes pe cei mai mari. Le-a prezentat materialul copiilor mai mici, şi când a văzut că le prezintă eficient concepte matematice, de care ei erau interesaţi, a plasat materialul cu mărgele şi în grupa de grădiniţă. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

Atât Aubrey, cât şi alţi educatori Montessori, recomandă mărgelele drept materiale care merită investiţia, pentru cei care învaţă acasă. Ele sunt folosite cinci sau şase ani, pentru toate operaţiile matematice învăţate de copii.

Întrucât un set de mărgele e destul de scump, am decis să le fac acasă. Am folosit indicaţiile dintr-un articol scris de o colegă de la cursul lui Aubrey. Am găsit prea târziu plasă pentru brodat din plastic, aşa că am improvizat.

Pentru pătratul de o sută, Lucian a tăiat două fâşii din placaj şi a făcut câte zece găuri în fiecare. Pentru cubul de o mie am folosit tipare din carton, în care am făcut câte o sută de găuri. Lucrul în sine a fost o plăcere, fiind un mod excelent de relaxare în această perioadă de anxietate crescută.

Prima prezentare cu mărgelele aurii are loc folosind câte un exemplar din fiecare grupă. Copilul învaţă astfel, prin lecţia în trei paşi, noţiunile de o unitate, o zece, o sută şi o mie. Aranjarea pe tavă şi pe covoraş se face începând din stânga, unde este cubul de o mie. Prezentarea propriu-zisă începe însă din dreapta, cu o mărgea, denumită drept o unitate.

În al doilea pas al lecţiei, locul materialelor este schimbat, dar la final este folosită din nou ordinea scrierii numerelor cu patru cifre. Adică în stânga va fi întotdeauna cubul, apoi pătratul, apoi bara de zece şi unitatea.

Mărgelele aurii reprezintă aşadar puterea lui zece. Zece la puterea zero este unu, zece la puterea întâi este zece, zece la a doua o sută şi zece la a treia e o mie. Când le-am terminat de făcut, mi-am dat seama că ele introduc într-un mod indirect şi conceptele de lungime, lăţime şi volum. Copilul le explorează astfel în mod concret, fiindu-i apoi mult mai uşor să înţeleagă legăturile dintre ele.

În toate aceste exerciţii, mişcarea corpului este strâns legată de cunoaştere, întrucât fiecare exerciţiu de învăţare implică materiale pe care copiii le ating şi le mişcă, încorporând astfel concret concepte abstracte. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

După prezentarea noţiunilor, cu altă ocazie, începem să ne jucăm cu aceste concepte. Folosind câte nouă bucăţi din fiecare grupă, pot fi astfel explorate numere mari, până la 9999. Pentru învăţarea acasă, recomandarea este de a folosi pătrate şi cuburi tipărite, în care mărgelele sunt simbolizate prin puncte maro. Este un material preluat dintr-un joc celebru în grădiniţele Montessori, Banca, pe care abia aştept să îl jucăm! Cu siguranţă voi scrie despre el atunci când îi va veni rândul.

Pentru „construirea” pătratelor şi a cuburilor, voi folosi modelele oferite gratuit de un site din domeniu. Pentru că doar Tudor şi Tereza se vor juca cu ele, nu le voi plastifia, tipărindu-le direct pe carton. Dacă nu îşi vor păstra ţinuta, o să iau în considerare şi varianta aceasta.

După ce vom lucra suficient cu mărgelele aurii, sunt nerăbdătoare să explorăm numerele de la 11 la 19 folosind şi mărgelele colorate. Dar, după cum se spune, aceasta este deja o altă poveste.

5 aprilie 2020
Jocul de memorie cu cifre

Tudor este extrem de preocupat de cifre. Aflat în plină perioadă senzitivă, caută numere peste tot. Pentru a-l susţine în această învăţare, mă joc cu el jocul de memorie cu cifre. L-am regăsit atât în albumul Montessori pentru grădiniţă postat online, cât şi în cel al bibliotecii Montessori la care mi-am făcut abonament. Iar de la cursul lui Aubrey am preluat stilul jucăuş, modul distractiv de a transforma această învăţare într-una memorabilă.

Pentru jocul de memorie cu cifre avem nevoie doar de câteva bucăţele de hârtie şi de obiecte de prin casă sau curte. El poate fi jucat cu un singur copil sau chiar cu patru sau cinci. Dacă sunt mai mulţi copii, pregătim cifrele dinainte şi îi lăsăm să extragă fiecare câte un bilet. Pentru că Tudor era singurul cu care jucam, am preferat să le scriu pe loc, încercând să transform şi acest moment într-o joacă.

„Eşti pregătit? Scriu acum! Să nu te uiţi! Nu te uita încă!”. După aceea, am împăturit bucăţica de hârtie cât mai strâns, ferindu-mă mereu de privirea extrem de interesată şi amuzată a lui Tudor. Când am terminat, i-am pus hârtia în mână. I-am şoptit apoi la ureche, tot pentru amuzament, ce obiecte să aducă. Copilul priveşte cifra de pe hârtie, o pune pe covoraş şi merge să caute un număr egal de obiecte.

Întrucât mişcarea este extrem de importantă pentru copii, am căutat să îi spun obiecte de prin toată casa. A fugit într-o cameră să caute maşinuţe, din hol a adus nişte piese de şah sau din altă cameră nişte şosete. De fiecare dată, se întorcea cu numărul de obiecte desemnat şi le aşeza pe covoraş. Le număram împreună şi apoi puneam alături hârtiuţa, să vedem dacă se potrivesc. Acesta este un mod de control al erorii, specific pedagogiei Montessori.

Există cercetări numeroase care arată că mișcarea și cogniția sunt strâns legate între ele. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)

Când s-a întâmplat să aducă douăsprezece piese de puzzle în loc de nouă, le-am numărat împreună. După ce am întors foaia pe care era scrisă cifra, am observat diferenţa. „Aha, aici scrie nouă. Noi avem douăsprezece piese. Hai să scriu numărul doisprezece pe foaie, atunci, vrei?”. Am ales în felul acesta să trec peste eroare, făcându-mi şi o notă mentală pentru data viitoare de a repeta cifra. În plus, a fost un mod interesant pentru el de a vedea cum se scrie un număr din două cifre. Ştiam şi că în următoarele săptămâni urmează să discutăm mai intens despre numerele de la zece la douăzeci.

Un moment interesant a fost când am scris cifra zero şi i-am spus să aducă creioane colorate. Tudor s-a oprit o clipă, apoi a început să scoată creioanele colorate din suportul lor şi să le numere. Am aşteptat, curioasă, neînţelegând ce vrea să facă. După ce a luat toate creioanele în mână, a întors suportul pentru creioane şi mi-a spus: „Zero! Acum nu mai e nimic aici. Niciun creion!”. Am luat hârtia şi am aşezat-o pe covoraş, arătându-i că nu avem nici lângă ea vreun creion. „Şi aici sunt zero creioane!”

Jocul de memorie cu cifre poate fi jucat atâta timp cât copilul se simte bine. Dacă nu e obosit, repet cifrele care i-au pus probleme, cerându-i să aducă alte obiecte. Sau ne oprim după ce ne-am jucat cu toate cifrele. E un joc potrivit chiar şi pentru numere mai mari, de până la douăzeci. E un mod distractiv de a asocia cifra cu numărul şi cu cantitatea! În plus, copilul îşi antrenează memoria, fiind nevoit să reţină numărul pentru mai mult timp.

Pentru că Tereza era şi ea interesată de jocul nostru, i-am desenat pe hârtiuţe obiecte pe care să le caute prin casă. Am implicat-o astfel şi pe ea, reuşind şi noi să ne terminăm joaca.

O variantă a acestui joc ar putea fi cu literele pe care copilul le învaţă. Putem scrie o literă, cerându-i să ne aducă un obiect care începe cu acel sunet. Pentru începători, putem avea doar trei-cinci obiecte pe covoraş, cerându-le să pună hârtia alături de obiectul care începe cu sunetul respectiv. La fel, putem scrie cuvântul întreg sau chiar o propoziţie prin care să îi cerem copilului să facă ceva anume.

(Photo by Vanessa Bucceri on Unsplash)

19 martie 2020
Ghiceşte ce lipseşte

Ghiceşte ce lipseşte este una dintre activităţile cel mai uşor de pregătit. Înşirând la început între trei şi cinci obiecte, îi cerem copilului să închidă ochii şi apoi luăm deoparte unul dintre ele. Putem să folosim un text pentru a-i spune să-şi deschidă ochii, cum ar fi: „1, 2, 3, uită-te şi ghiceşte ce lipseşte”.

Scopul acestei activităţi este acela de a-l ajuta pe copil să îşi dezvolte memoria vizuală. Aceasta este utilă, cu precădere, când vorbim despre reamintirea cuvintelor citite, dar şi pentru recunoaşterea diferitelor simboluri, cum ar fi cele matematice sau muzicale. În plus, dacă folosim obiecte pe care copilul atunci le descoperă, ea poate ajuta la învăţarea limbajului. Un alt beneficiu al acestui joc este dezvoltarea atenţiei pentru detalii.

În grădiniţele Montessori, jocul acesta este făcut cu o multitudine de materiale. Pot fi folosite inserturile geometrice, diferite animale, piese de puzzle din planiglob, alte obiecte din coşurile de limbaj. Când învaţă literele sau cifrele, aceasta poate fi una dintre activităţile interesante prin care copiii sunt ajutaţi să le recunoască.

La început ne-am jucat cu figurine reprezentând diverse animale, Tudor fiind tare încântat să descopere ce lipseşte de pe covoraş. Când observ că jocul e prea uşor, cresc numărul obiectelor sau le schimb. Dacă figurinele folosite sunt mai puţin cunoscute, atunci trei dintre ele sunt suficiente, pentru început.

La fel ca în alte activităţi Montessori, nu îi las pe copii să se chinuie în a-mi oferi răspunsuri. Experienţa respectivă ar fi în acest caz similară cu o lecţie de control. Scopul este ca ei să înveţe cu plăcere, fără efort, nu să se simtă chestionaţi şi controlaţi. Dacă nu şi-a amintit unul dintre animale, i-am dat indicii sau i-am arătat o parte din figurină.

Dacă a spus numele greşit, nu l-am corectat, ci i-am arătat animalul indicat de el. I-am spus apoi cum se numeşte figurina pe care o aşezam pe covoraş. Când copilul greşeşte de câteva ori, înseamnă că încă nu stăpâneşte bine cuvintele respective, e obosit sau distras de alte nevoi neîmplinite. Acesta este un semn că activitatea trebuie reluată altă dată.

Când ne-am jucat, am văzut-o şi pe Tereza destul de interesată de ce făceam noi. Cred că în curând vom putea face jocul acesta în trei, ceea ce va fi şi mai distractiv. Variaţiunile pe această temă sunt, în fond, nenumărate!

Organele de simţ sunt puncte de contact între mediul înconjurător şi mintea umană. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

9 februarie 2020
Pământ şi apă

Lecţiile Montessori despre pământ şi apă, prin diversele formaţiuni reprezentate, sunt pentru mine printre cele mai interesante. Am regăsit prezentarea lecţiilor atât în cartea lui Ève Hermann, cât şi pe site-ul cu programa Montessori pentru grădiniţă.

Pentru a realiza formaţiunile geografice am cumpărat pastă modelatoare maro. Recomandarea din carte este de a folosi o tavă pătrată ca matriţă pentru a face formele din ghips. Amânând prea mult prezentarea, întrucât am găsit greu suporturile, am sărit direct la etapa cu pasta modelatoare. Până la urmă, am ales câteva casete dreptunghiulare, pe care le aveam prin casă. Activitatea aceasta este potrivită după trei ani şi jumătate, la scurt timp după prezentarea globului pământesc.

Într-o zi, pe când Tudor s-a trezit mai devreme din somnul de amiază, l-am invitat să lucrăm cu pasta modelatoare. Am făcut mai întâi formele potrivite pentru prima pereche – lac şi insulă. Am turnat apă într-o carafă şi am pus colorant alimentar albastru în ea. Tudor a amestecat bine, după care a turnat apa în tăviţe.

Ne-am uitat apoi cu atenţie cum apa a înconjurat pământul într-una din forme, iar în cealaltă pământul înconjura apa. Tudor a golit apa înapoi în carafă şi a turnat-o din nou în tăviţe. La sfârşit, le-am pus pe toate deoparte, spunându-i că o să mai lucrăm cu ele.

Copilul poate să realizeze singur formaţiunile geografice, din argilă. Modelarea argilei îi permite să aprofundeze conceptele. El îşi va confecţiona singur o insulă sau un lac! (Ève Hermann, 100 de activităţi Montessori pentru descoperirea lumii înconjurătoare)

Mai târziu, luând unul din magneţii noştri de pe frigider, Tudor m-a întrebat ce e acolo. Era insula Corfu, despre care mai discutaserăm, dar de data aceasta i-am atras atenţia asupra pământului înconjurat de apă. I-am spus că e o insulă, la fel ca în formele cu care lucraserăm noi. Am căutat apoi poza unui lac şi am discutat şi despre el.

Pe rând, o să facem din pastă modelatoare şi celelalte perechi: peninsulă şi golf, golfuleţ şi cap, istm şi strâmtoare, arhipelag şi grup de lacuri. Înainte să le văd prezentate în lecţiile Montessori, nu le gândisem niciodată ca perechi! Prezentate astfel, sunt atât de uşor de învăţat, explorat şi recunoscut!

Continuarea acestor lecţii va fi cu nişte forme rugoase, pe care le voi face din carton albastru, cu şmirghel maro. După aceea, vom explora şi imagini reale, decupate sau printate, pe care să le potrivim sub formele rugoase. După cum îl ştiu, Tudor le va căuta apoi cu interes în atlasul geografic pe care îl răsfoieşte des.

Ca orice material Montessori, şi aceste forme de pământ şi apă pot fi explorate mereu, cu tot mai multă profunzime. La început, copiii pot colora contururile diferitelor forme sau găsi perechi corespondente. După învăţarea scrisului şi a cititului, pot fi folosite carduri de nomenclatură, cu etichete. Imaginile reale pot primi nume şi informaţii tot mai complexe despre regiunea unde se găsesc şi caracteristicile lor.

Programa Montessori este adesea reprezentată ca o spirală de informaţii care se lărgeşte tot mai mult, pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Se începe cu lecţii simple şi concrete, trecându-se în timp spre informaţii complexe şi abstracte. După mine, lecţiile acestea de geografie despre pământ şi apă sunt un exemplu excelent în acest sens.

Şi geografia îi este încredinţată mai întâi mâinii. […] Li se prezintă conceptul formelor de pământ şi de apă, cum ar fi lacuri, insule, golfuri, capuri, strâmtori, istmuri şi aşa mai departe, prin intermediul unor tăvi mici cu modele ale formelor acestora. Copiii toarnă apă în spaţiile corespunzătoare, creând astfel o formă de pământ sau de apă. […] Încă o dată, uniunea dintre mână şi intelect permite o înţelegere aprofundată şi stârneşte un interes mai mare pentru învăţare. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)

19 ianuarie 2020
Zero sau lecţia despre nimic

Una dintre cele mai frumoase lecţii din cursul lui Aubrey a fost lecţia despre zero. Cu mult antren, ne-a citit din Descoperirea copilului, a Mariei Montessori, amintindu-ne apoi că, atunci când le predăm copiilor, e nevoie de multă pasiune, pentru a le stârni interesul faţă de subiectele discutate. Educaţia e important să fie făcută prin conectare cu copilul, pentru a aduce o stare de bine esenţială învăţării.

În paralel cu barele numerice, copiilor din grădiniţele Montessori li se prezintă numerele rugoase. Folosind lecţia în trei paşi, le sunt arătate câte trei cifre, iar copiii trasează conturul fiecăreia. La început, învaţă doar numerele de la 1 la 9. Zero este pus deoparte, pentru că nu a fost încă discutat.

Când ajung la activitatea cu fusele Montessori, copiii întâlnesc pentru prima dată conceptul de zero. Fusele sunt un material compus din două cutii cu câte cinci compartimente, fiecare fiind marcat de la 0 la 9. Alături de aceste cutii e un coş în care se află 45 de fuse sau beţe, în culoarea lemnului natur. Copilul e învăţat să pună fusele corespunzătoare în fiecare compartiment, începând de la unu. După ce le-a aşezat pe toate, discuţia e îndreptată înspre primul compartiment, rămas gol.

Pregătită fiind să urmez aceleaşi secvenţe ca cele recomandate în planificările Montessori, am evitat şi eu discuţia despre zero. Dar, pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, am fost nevoită să schimb planurile. Pentru că noi nu aveam cifrele rugoase, şmirgheluite sau din glaspapir, cum mai sunt ele numite, am hotărât să le fac eu. Am cumpărat carton verde tare şi un alt tip de carton gumat, aspru, de culoare galben strălucitor.

După ce le-am făcut, i-am prezentat lui Tudor cifrele, pe rând, punând zero deoparte. Când, însă, l-a găsit printre alte materiale, m-a întrebat şi despre el. Astfel, am ajuns să facem lecţia despre zero mai devreme, amintindu-mi prezentarea lui Aubrey. Şi i-am spus că zero înseamnă nimic.

Dar atât nu ajunge. Trebuie să-i facem pe copii să înţeleagă ce este zero. Pentru aceasta, recurgem la exerciţii care îi amuză foarte mult. Mă aşez printre ei. Copiii şed pe scăunelele lor. Mă adresez unuia dintre ei care a făcut deja exerciţiul cu numerele şi îi zic: „Vino, dragă, vino la mine de zero ori.” Aproape întotdeauna copilul vine repede la mine, apoi se întoarce la locul lui. „Dragul meu, tu ai venit la mine o dată, dar eu ţi-am spus să vii de zero ori.” El începe să se mire: „Dar ce trebuie să fac?” „Nimic. Zero este nimic.” „Dar cum procedez ca să nu fac nimic?” „Nu faci nimic. Tu trebuia să nu te mişti, să stai la locul tău, nu trebuia să vii nici măcar o dată; de zero ori înseamnă niciodată.” (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

Fascinaţia mea pentru Montessori a fost dată mai ales de textele scrise de ea însăşi. Citind-o, gândindu-mă că a scris totul acum o sută de ani, găsind studiile recente care confirmă în mod repetat acurateţea observaţiilor ei, rămân plină de admiraţie. Studierea cărţilor ei este o cerinţă esenţială pentru oricine vrea să înveţe Montessori. Farmecul din fragmente precum acestea este de neînlocuit. Parte din plăcerea cu care o urmăresc pe Aubrey este dată tocmai de atenţia pe care ea o acordă scrisului Mariei Montessori.

Repetăm exerciţiul. „Tu, dragă, fă-mi zero bezele cu mânuţele tale”; copilul se agită, zâmbeşte şi stă pe loc. „Ai înţeles?”, repet eu cu o voce de parcă i-aş cere insistent: „Fă-mi zero bezele! Zero bezele!”. El nu se mişcă. Râsete generale. Eu îmi îngroş vocea, ca şi când m-am supărat că ei râd şi chem pe unul cu severitate, ameninţător: „Tu, vino aici de zero ori!… Ţi-am spus, vino aici repede de zero ori; înţelegi? Îţi spun din nou: vino de zero ori!” Tot nu se mişcă. Râsetele devin mai zgomotoase, provocate şi de atitudinea mea; la început m-am rugat, apoi am ameninţat.
„Dar, în sfârşit, oftez eu cu voce îndurerată, plângăreaţă, pentru ce nu veniţi, pentru ce nu veniţi?” Şi cu toţii strigă tare, în timp ce ochii le strălucesc în lacrimi de veselie şi râs: „Zero e nimic! Zero înseamnă nimic!” „A, da?” fac eu, surâzând împăcată. „Bine, atunci veniţi cu toţii la mine o dată!” Şi toţi se precipită în jurul meu. (Maria Montessori, Descoperirea copilului)

În ultima vreme, cu Tudor facem exerciţii asemănătoare de câteva ori pe zi, adesea la cererea lui. Îi place să numere descrescător când mai are câteva paste în farfurie, de exemplu, iar când e goală să spună: „Zero! Acum sunt zero penne!”

O carte pentru copii pe care am citit-o de curând şi care e potrivită în acest context ar fi One Is a Lot (Except When It’s Not). E o joacă cu 0, 1 şi 2, care în diferite contexte pot însemna suficient, mult sau destul.

O altă carte interesantă pe care am văzut-o recomandată se numeşte chiar aşa: Zero. E mai mult despre valoarea şi unicitatea fiecăruia, dar e şi o poveste frumoasă cu numere.

Cazuri concrete de zero, din viaţa de zi cu zi, se regăsesc şi în cartea Zero is the Leaves on the Tree. Pornind de la ea, copilul poate găsi, la rândul lui, multe exemple din lumea înconjurătoare.

Matematica poate fi învăţată cu plăcere. Aplicaţiile ei în viaţa practică sunt nenumărate. Materialele Montessori, care ajută atât de mult în transpunerea conceptelor abstracte în concret sunt fascinante. Iar eu abia aştept să continui explorarea lor alături de copii!

5 ianuarie 2020
Ferma animalelor şi figurinele Schleich

Copiii sunt pasionaţi de animale. Pe lângă cărţile despre viaţa la fermă, figurinele cu animale sunt o constantă în joaca lor. Astfel, ultima activitate adăugată pe raft este ferma animalelor. Am pus alături un coş cu figurinele cu animale domestice şi câteva unelte adecvate.

Profitând de concediu, Lucian a putut lucra la asamblarea materialelor şi a fermei în sine. Desigur, a lucrat cu asistenţă, astfel încât şi Tudor a avut propriul lui proiect. Ceea ce a lipit el a semănat tare bine cu un coteţ, aşa că l-am adăugat pe planşa cu hambarul şi cuşca câinelui.

Coteţul găinilor sau garajul temporar

Pe când testam aranjarea tuturor obiectelor, ne-am dat seama că raţa şi gâsca s-ar bucura de un lac, aşa că am tăiat o bucată de carton albastru şi pentru asta. La sugestia lui Lucian, am lipit şi nişte bucăţi mici de albastru deschis, ca nişte reflexii solare.

Cuşca câinelui

Aveam deja cumpărat un carton gros, special pentru proiectul acesta. Fiind gri, am lipit pe el o bucată de carton verde. Am hotărât apoi să facem şi nişte drumuri, cu maro închis şi deschis. Uneori, ferma animalelor folosită în mediile Montessori are şi garduri, pentru fiecare dintre animale. Noi am ales să lăsăm deocamdată spaţiul nedelimitat astfel, dar putem adăuga mai târziu câteva crenguţe lipite între ele, pe care copiii să le aşeze unde vor ei.

Când a fost timpul să îi cumpărăm lui Tudor figurine, am citit despre diferitele modele disponibile. Pentru că cele mai multe recomandări Montessori se îndreptau înspre cele Schleich, le-am luat pe acelea. Mintea absorbantă a copilului preia fiecare informaţie, de aceea păstrarea proporţiilor şi a detaliilor în cazul figurinelor este destul de importantă. Am observat că şi greutatea lor diferă, o altă caracteristică importantă.

De curând, le-am cumpărat copiilor şi figurine cu animale sălbatice, de la Lidl. Am ales varianta mai puţin costisitoare, preferând să cumpărăm astfel mai multe, chiar dacă atenţia pentru detalii nu este aceeaşi.

O altă recomandare în grupurile Montessori sunt figurinele TOOB. Avantajul acestora este că sunt grupate pe categorii, făcând astfel mult mai uşoară pregătirea anumitor activităţi. În plus, au şi alte tipuri de figurine. Pe lista dorinţelor mele sunt cele despre sistemul solar sau despre ciclul vieţii la fasole.

Copiii au fost încântaţi să se joace cu ferma animalelor. Tudor a adus şi tractorul sau chiar o maşină. Ocazional, cocoşul şi găina au fost urcate pe acoperişul coteţului transformat temporar în garaj.

Ferma animalelor este folosită ca activitate de îmbogăţire a limbajului, dar mai ales pentru primele lecţii de gramatică. Aflaţi în perioada senzitivă pentru limbaj, copiii sunt interesaţi de originea cuvintelor şi funcţiile lor. De aceea, Maria Montessori a pregătit materiale pentru primele experienţe gramaticale ale copiilor.

În dobândirea vorbirii, de exemplu, am văzut cum copilul, în prima perioadă, trece printr-o serie de faze ordonate precis ca şi acelea din cartea de gramatică. Pe rând, el enunţă sunete separate, silabe, substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziţii, conjuncţii şi restul. Prin urmare, ştim că-l putem ajuta în a doua perioadă urmând aceeaşi succesiune. Da, îl vom învăţa gramatica de la început! (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

La fel ca în cazul matematicii, de exemplu, toate experienţele copiilor sunt mai întâi senzoriale. Părţile de vorbire cu care lucrează cei care deprind cititul în grădiniţele Montessori sunt substantivul, articolul, adjectivul, conjuncţia, prepoziţia, verbul, adverbul şi pronumele. Dar nu denumirea lor este importantă în aceste lecţii, ci funcţia şi locul fiecăreia în propoziţii.

Fiecare parte de vorbire are propriul simbol, cu care copiii lucrează. Inclusiv prezentarea acestor simboluri are o poveste atractivă pentru ei. Voi reveni la ele pe măsură ce o să le descopere şi Tudor. Experienţele începute în grădiniţă sunt aprofundate apoi în anii şcolii primare, făcându-se treptat trecerea de la concret la abstract.

Care este baza vorbirii cu sens? Nu este gramatica? Oricând vorbim, noi (şi copiii) vorbim gramatical. Dacă, la patru ani, vârsta la care copilul îşi perfecţionează mecanismul limbajului şi îşi îmbogăţeşte vocabularul, îi dăm puţin ajutor gramatical, atunci îi oferim condiţii favorabile pentru realizarea muncii sale. Învăţându-l gramatică, îl ajutăm să stăpânească perfect limba vorbită pe care o absoarbe. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

Pregătirea pentru aceste activităţi dedicate de obicei copiilor în jur de cinci ani este unul din motivele pentru care le-am prezentat ferma animalelor. Interesul preşcolarilor pentru ceea ce se întâmplă în lumea reală este un altul.

Ferma este un exemplu de activitate deschisă, care respectă regula 90/10 pentru jucării. Copilul este cel care are rolul principal când vine vorba despre interacţiunile de pe planşa de lucru. De aceea am şi preferat să o gândim cât mai simplă, lăsând loc imaginaţiei să se ocupe de toate detaliile.

Se limitează orizontul mintal al copilului la ceea ce vede? Nu. El are un tip de minte care merge dincolo de concret. El are marea putere a imaginaţiei. Imaginarea, sau surprinderea unor lucruri absente fizic, depinde de o abilitate mentală specială, de ordin înalt. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)

29 decembrie 2019