Copiii sunt pasionaţi de animale. Pe lângă cărţile despre viaţa la fermă, figurinele cu animale sunt o constantă în joaca lor. Astfel, ultima activitate adăugată pe raft este ferma animalelor. Am pus alături un coş cu figurinele cu animale domestice şi câteva unelte adecvate.
Profitând de concediu, Lucian a putut lucra la asamblarea materialelor şi a fermei în sine. Desigur, a lucrat cu asistenţă, astfel încât şi Tudor a avut propriul lui proiect. Ceea ce a lipit el a semănat tare bine cu un coteţ, aşa că l-am adăugat pe planşa cu hambarul şi cuşca câinelui.
Pe când testam aranjarea tuturor obiectelor, ne-am dat seama că raţa şi gâsca s-ar bucura de un lac, aşa că am tăiat o bucată de carton albastru şi pentru asta. La sugestia lui Lucian, am lipit şi nişte bucăţi mici de albastru deschis, ca nişte reflexii solare.
Aveam deja cumpărat un carton gros, special pentru proiectul acesta. Fiind gri, am lipit pe el o bucată de carton verde. Am hotărât apoi să facem şi nişte drumuri, cu maro închis şi deschis. Uneori, ferma animalelor folosită în mediile Montessori are şi garduri, pentru fiecare dintre animale. Noi am ales să lăsăm deocamdată spaţiul nedelimitat astfel, dar putem adăuga mai târziu câteva crenguţe lipite între ele, pe care copiii să le aşeze unde vor ei.
Când a fost timpul să îi cumpărăm lui Tudor figurine, am citit despre diferitele modele disponibile. Pentru că cele mai multe recomandări Montessori se îndreptau înspre cele Schleich, le-am luat pe acelea. Mintea absorbantă a copilului preia fiecare informaţie, de aceea păstrarea proporţiilor şi a detaliilor în cazul figurinelor este destul de importantă. Am observat că şi greutatea lor diferă, o altă caracteristică importantă.
De curând, le-am cumpărat copiilor şi figurine cu animale sălbatice, de la Lidl. Am ales varianta mai puţin costisitoare, preferând să cumpărăm astfel mai multe, chiar dacă atenţia pentru detalii nu este aceeaşi.
O altă recomandare în grupurile Montessori sunt figurinele TOOB. Avantajul acestora este că sunt grupate pe categorii, făcând astfel mult mai uşoară pregătirea anumitor activităţi. În plus, au şi alte tipuri de figurine. Pe lista dorinţelor mele sunt cele despre sistemul solar sau despre ciclul vieţii la fasole.
Copiii au fost încântaţi să se joace cu ferma animalelor. Tudor a adus şi tractorul sau chiar o maşină. Ocazional, cocoşul şi găina au fost urcate pe acoperişul coteţului transformat temporar în garaj.
Ferma animalelor este folosită ca activitate de îmbogăţire a limbajului, dar mai ales pentru primele lecţii de gramatică. Aflaţi în perioada senzitivă pentru limbaj, copiii sunt interesaţi de originea cuvintelor şi funcţiile lor. De aceea, Maria Montessori a pregătit materiale pentru primele experienţe gramaticale ale copiilor.
În dobândirea vorbirii, de exemplu, am văzut cum copilul, în prima perioadă, trece printr-o serie de faze ordonate precis ca şi acelea din cartea de gramatică. Pe rând, el enunţă sunete separate, silabe, substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziţii, conjuncţii şi restul. Prin urmare, ştim că-l putem ajuta în a doua perioadă urmând aceeaşi succesiune. Da, îl vom învăţa gramatica de la început! (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
La fel ca în cazul matematicii, de exemplu, toate experienţele copiilor sunt mai întâi senzoriale. Părţile de vorbire cu care lucrează cei care deprind cititul în grădiniţele Montessori sunt substantivul, articolul, adjectivul, conjuncţia, prepoziţia, verbul, adverbul şi pronumele. Dar nu denumirea lor este importantă în aceste lecţii, ci funcţia şi locul fiecăreia în propoziţii.
Fiecare parte de vorbire are propriul simbol, cu care copiii lucrează. Inclusiv prezentarea acestor simboluri are o poveste atractivă pentru ei. Voi reveni la ele pe măsură ce o să le descopere şi Tudor. Experienţele începute în grădiniţă sunt aprofundate apoi în anii şcolii primare, făcându-se treptat trecerea de la concret la abstract.
Care este baza vorbirii cu sens? Nu este gramatica? Oricând vorbim, noi (şi copiii) vorbim gramatical. Dacă, la patru ani, vârsta la care copilul îşi perfecţionează mecanismul limbajului şi îşi îmbogăţeşte vocabularul, îi dăm puţin ajutor gramatical, atunci îi oferim condiţii favorabile pentru realizarea muncii sale. Învăţându-l gramatică, îl ajutăm să stăpânească perfect limba vorbită pe care o absoarbe. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
Pregătirea pentru aceste activităţi dedicate de obicei copiilor în jur de cinci ani este unul din motivele pentru care le-am prezentat ferma animalelor. Interesul preşcolarilor pentru ceea ce se întâmplă în lumea reală este un altul.
Ferma este un exemplu de activitate deschisă, care respectă regula 90/10 pentru jucării. Copilul este cel care are rolul principal când vine vorba despre interacţiunile de pe planşa de lucru. De aceea am şi preferat să o gândim cât mai simplă, lăsând loc imaginaţiei să se ocupe de toate detaliile.
Se limitează orizontul mintal al copilului la ceea ce vede? Nu. El are un tip de minte care merge dincolo de concret. El are marea putere a imaginaţiei. Imaginarea, sau surprinderea unor lucruri absente fizic, depinde de o abilitate mentală specială, de ordin înalt. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
