Soarele străluceşte asupra tuturor!

Soarele străluceşte asupra tuturor! - Photo by Limor Zellermayer on Unsplash

Fiţi soarele, niciodată judecătorul! Soarele străluceşte asupra tuturor! Cu toţii avem nevoie de conectare şi iubire. Iar conectarea e mai importantă decât controlul. Cooperarea e mai importantă decât obedienţa. Obedienţa dispare imediat ce ne întoarcem spatele. Cooperarea are un scop profund. (Dr. Lawrence Cohen)

Vocea interioară a copilului

Vocea interioară a copilului - Photo by Panos Sakalakis on Unsplash

Unul dintre cele mai mari efecte pe care pedeapsa le are asupra noastră este că devine vocea interioară pe care o purtăm cu noi. Ce voce a voastră vreţi să poarte copiii cu ei în viaţă? Când dau de greu, vreţi să aibă o voce interioară care le spune: "E greu, dar te descurci! Sunt cu tine, sunt alături de tine, îmi pasă de tine!"? Sau când au un eşec, vreţi să gândească: "Asta a fost tare greu, nu a mers cum trebuie, dar am încredere în tine şi te iubesc!"? Sau vreţi să aibă o voce interioară care să spună: "Sunt un prost! Sunt un idiot! Ce e în neregulă cu mine?!"? Sau o voce interioară care să spună: "Ce proastă-i persoana aia! Ce ticălos e omul ăla! Renunţ!"? (Dr. Lawrence Cohen)

Ciocolată! Bomboane! Îngheţată!

Ciocolată! Bomboane! Îngheţată! - Photo by Brooke Lark on Unsplash

Fireşte, nu toate dorinţele sunt nevoi. Dar când satisfacem nevoile mai profunde ale copilului, de a fi văzut, apreciat şi conectat, va fi mai fericit şi mai cooperant, astfel încât îi vom putea gestiona dezamăgirea că spunem "nu" unor dorinţe trecătoare despre care ei cred că i-ar face fericiţi. Aceste dorinţe nu sunt, de fapt, nevoi, ci strategii de a-şi împlini nevoile. Atenţia din partea părintelui i-ar putea împlini nevoia de dulce mult mai bine decât o bomboană. (Laura Markham, Părinţi liniştiţi, copii fericiţi)

Astăzi, mă declar învinsă

Astăzi, mă declar învinsă - Photo by Nelson Santos Jr on Unsplash

Nu ceea ce ni s-a întâmplat sabotează existenţa noastră din prezent, ci interpretarea pe care i-o dăm acelei experienţe, care de cele mai multe ori este de revoltă emoţională sau respingere cognitivă. Pentru a putea trăi liniştiţi "aici şi acum", avem nevoie de o poveste cu privire la ce s-a petrecut, una în care adevărul nostru să rezulte din prelucrarea emoţiei şi a naraţiunii de către mintea noastră, care apoi să conchidă că am învăţat lecţia în mod obiectiv. (Gáspár György, Copilul invizibil)