Plânsul copiilor şi disconfortul părinţilor

În loc să te simţi vinovat pentru sentimentele care se nasc pe măsură ce avansezi pe drumul creşterii unui copil, ţi se cere să îmbrăţişezi nebuniile parentajului, să beneficiezi de pe urma modului în care te deschide un copil – sau, mai bine spus, te rupe, îţi sfâşie vechea identitate şi o înlocuieşte cu propria-ţi expansiune. (Shefali Tsabary, Părintele conştient)

Cărţi de parenting interesante – câteva propuneri

Mulţi adulţi acţionează în feluri pe care le cred pline de iubire şi de grijă, dar care de fapt nu sunt astfel. Alţii intenţionează să acţioneze afectuos, dar intenţia în sine nu este suficientă. În trecut, când familia era o structură autocratică de putere, părinţii puteau să înăbuşe mai uşor competenţa copiilor. Din fericire, acest lucru a devenit mult mai dificil. Nu doar că adolescenţii şi copiii au devenim mult mai siguri pe ei, dar şi părinţii au devenit mai flexibili, iar societatea în ansamblu este mai înclinată să ia în serios starea de bine a copilului. (Jesper Juul, Copilul tău competent)

Copilul trebuie să…

De fapt, în toate idealurile educaţionale, în toată pedagogia de până acum, cuvântul educaţie a fost aproape întotdeauna sinonim cu pedeapsă. Scopul a fost întotdeauna să-l facă pe copil să se supună adultului, care se substituia naturii, punând raţionamentul şi voinţa lui mai presus de legile vieţii. (Maria Montessori, Taina copilăriei)

Cărţi pentru copii – încă o listă de preferate

Dragi părinți,
câtă vreme copiii nu vă vor vedea cu o carte în mână, studiind sau meditând, câtă vreme voi înșivă nu veți avea deprinderea de a citi, le va fi greu celor mici să capete această deprindere.
Nicio școală nu poate face mai mult pentru un copil decât părintele său: nu prin injoncțiuni, rugăminți fierbinți, bătăi, urlete, ci prin exemplul personal – gestul cel mai firesc și, totodată, cel mai puternic.
(Mihai Șora, 8 decembrie 2019)

Furie şi neputinţă

A fi un părinte conştient nu înseamnă „să faci totul bine” de fiecare dată, ci înseamnă a evolua împreună. Copiii sunt infinit de iertători şi nici nu sunt afectaţi iremediabil de situaţiile în care nu facem faţă. Din contră, învaţă să îşi accepte limitările văzând că noi ni le acceptăm pe ale noastre. (Dr. Shefali Tsabary, Părintele conştient)

Jucării reparate

Obişnuiţi-vă copilul să aibă grijă de jucăriile şi de lucrurile lui. În loc să-l pedepsiţi că strică un lucru sau să-i cumpăraţi, pur şi simplu, alt lucru în loc, mai bine acordaţi-vă timp să-i arătaţi cum se folosesc corect anumite obiecte. Când o jucărie, un joc sau altceva se strică, verificaţi dacă nu poate fi reparat, apoi faceţi din acest proces o lecţie în sine. Încurajaţi-vă copilul să vă ajute să reparaţi lucrurile şi învăţaţi-l cum să facă singur reparaţii simple. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)

Demnitatea copilului sau bucuria de a-ţi sufla nasul

Într-o zi, m-am gândit să predau o lecţie amuzantă despre suflatul nasului. Copiii m-au ascultat şi m-au urmărit cu cea mai mare atenţie şi nu râdeau deloc, iar eu mă întrebam care poate fi motivul. Lecţia mea le făcuse dreptate, îi răscumpărase, le dăduse posibilitatea să se înalţe pe scara demnităţii sociale. (Maria Montessori, Taina copilăriei)