Cu toate că strădania copilului este de durată, trebuie să fim foarte atenţi, să nu îl grăbim în primele stadii ale procesului de însuşire a mersului. Dezvoltarea solidă se bazează pe finalizarea completă a cerinţelor fiecărei faze înainte de a trece la următoarea. Aşa cum „ochiurile pierdute” dintr-un pulover tricotat duc la un produs fragil, la fel şi copiii grăbiţi să treacă prin oricare dintre stadiile de dezvoltare nu sunt la fel de puternici precum ar fi putut să fie. (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)
Raftul nostru Montessori
Lăsaţi de capul lor, copiii au tendinţa de a crea haos, dar ei simt nevoia şi le place enorm să trăiască într-un mediu ordonat. Încercaţi să aranjaţi încăperile în care copilul îşi petrece cea mai mare parte a timpului în aşa fel încât să îi fie uşor să păstreze un ambient ordonat şi bine organizat. E surprinzător ce impact poate avea acest lucru asupra personalităţii sale în curs de dezvoltare. (Tim Seldin, Cum să creşti un copil extraordinar)
Un coş de rufe şi un tricou prea larg
Adesea, copiii din şcolile obişnuite n-au nici o idee că ei comit greşeli. Le comit în mod inconştient şi cu totală indiferenţă, pentru că nu e treaba lor să le corecteze, ci a învăţătoarei! Ce departe se află de ideea noastră de libertate! Însă, atâta timp cât nu mă pot corecta singur, trebuie să caut ajutorul altcuiva care s-ar putea să nu ştie mai mult decât mine. Mult mai bine ar fi dacă aş putea să-mi recunosc greşelile şi apoi să mi le corectez! Lucrul cel mai probabil, care poate duce la formarea unui caracter nehotărât, este incapacitatea de a stăpâni singur problemele, fără a căuta sfaturi. Aceasta dă naştere unui sentiment de inferioritate descurajator şi unei lipse de încredere în sine. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
Patul nostru Montessori
Maria Montessori ne-a învăţat că plânsetul copilului înseamnă: „Ajută-mă să fac singur!” şi un pat jos îl poate ajuta să facă lucruri importante de unul singur destul de devreme. O cale atât de simplă cu o finalitate atât de importantă! (Dr. Silvana Montanaro, Understanding the Human Being)
Orice comportament negativ e un strigăt de ajutor
All misbehavior is a cry for help! (Dr. Laura Markham)
Mergem la culcare, acum
Dr. Laura Markham spunea că pentru fiecare oră de somn în minus (faţă de necesarul său), copilul se comportă de parcă ar fi cu un an mai tânăr, întrucât îi este mai greu (cu câte un an) să îşi acceseze funcţia cerebrală. Nici nu e de mirare, atunci, că sunt atât de dificili cei care nu reuşesc să doarmă suficient!
Curăţând morcovi
„A nu interfera înseamnă a nu interfera în nici un fel. Acesta este momentul în care, cel mai adesea, educatoarea greşeşte. […] Lauda, ajutorul sau chiar o privire, pot fi de ajuns pentru a-l întrerupe sau pentru a distruge activitatea. Pare ciudat să spunem asta, dar acest lucru se poate întâmpla chiar şi numai dacă copilul devine conştient că e urmărit. […] Marele principiu care aduce succes educatoarei este acesta: imediat ce a început concentrarea, acţionează ca şi când copilul nu ar exista. Natural, se poate vedea ce face printr-o privire scurtă, dar fără ca el să-şi dea seama de ea.” (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
Dimineţi liniştite
„Ca regulă generală, cu cât există mai multă rutină şi mai mult ritual în primii trei ani din viaţa copilului, cu atât devine mai liniştit, mai relaxat şi mai conectat la un program zilnic. […] Stabilind ce urmează să se întâmple, rutina şi ritualul îl ajută pe copil să îşi clădească încrederea în lume şi să se simtă în siguranţă în viaţă.” (Paula Polk Lillard, Lynn Lillard Jensen, Educaţia Montessori în primii ani de viaţă)
Independenţă
Dezvoltarea ia forma unui impuls către o independenţă din ce în ce mai mare. E ca o săgeată eliberată din arc care zboară drept înainte, iute şi sigură. Câştigarea independenţei de către copil începe din momentul intrării în lume. Pe măsură ce se dezvoltă, el se perfecţionează şi depăşeşte fiecare obstacol ce-i stă în cale. În interiorul lui acţionează o forţă vitală care-i călăuzeşte eforturile spre scopul lor. […] Această forţă vitală a creşterii stimulează copilul să săvârşească multe acţiuni şi, dacă i se permite să se dezvolte normal, fără a fi împiedicat, ea se arată sub forma a ceea ce numim „bucuria vieţii”. Copilul e mereu entuziast, mereu fericit. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
Pierduţi în timp
„Avem putere doar asupra momentului prezent. Nu putem schimba trecutul, iar viitorul încă nu a sosit.” Am auzit asta în cursul dr. Laura Markham, în timp ce vorbea despre emoţii şi despre cum să acţionăm conştient, atunci când suntem copleşiţi de ele.
