În loc să împărţim şcoala în învăţământ preşcolar, primar, secundar şi superior, ar trebui să împărţim educaţia în planuri şi fiecare dintre acestea ar trebui să corespundă acelei etape de dezvoltare prin care trece individul. (Maria Montessori, The Four Planes of Development)
În jurul vârstei de optsprezece luni, copiii intră într-o perioadă senzitivă în care îşi pot controla mai uşor sistemul nervos, care e acum mai dezvoltat şi mai integrat. La vârsta aceasta, majoritatea copiilor au atât abilitatea fizică, cât şi interesul de a-şi controla vezica urinară şi intestinul gros. (Susan Tracy, Toileting the Montessori Way)
Întregul limbaj vorbit ajunge să aibă un omolog scris. Acesta este un şuvoi, o cascadă, dar este alcătuit din mici picături de sunet. (Maria Montessori, Taina copilăriei)
[...] Copilul, concentrându-și atenția asupra diferitelor calități ale obiectelor, a făcut comparații, raționamente, şi-a format judecata, până când a dobândit o putere de discriminare pe care nu a avut-o înainte. Într-un cuvânt, și-a rafinat simțurile; observația sa asupra lucrurilor a fost temeinică și fundamentală; el s-a schimbat pe sine. (Maria Montessori, Dr. Montessori's Own Handbook)
Copilul nu urmăreşte legea efortului minim, ci o lege exact contrarie. Utilizează o cantitate de energie pentru un scop nesubstanţial şi cheltuieşte nu numai energie de mişcare, ci şi energie intensă în executarea exactă a fiecărui detaliu. (Maria Montessori, Taina copilăriei)
Nici n-a apărut bine limbajul, că şi începe copilul să trăncănească şi nimeni nu-l poate convinge să tacă. Unul din cele mai dificile lucruri din lume este să faci un copil mic să tacă. Iar dacă i s-ar interzice să vorbească sau ar fi oprit să meargă, el n-ar putea să se dezvolte normal. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
În loc să servească în mod direct unui obiectiv important, ramele de îmbrăcat contribuie indirect la acesta, prin faptul că îi învață pe copii să folosească elementele de fixare a îmbrăcămintei. Rațiunea Montessori pentru acest lucru este că lucrul la îmbrăcămintea proprie poate fi frustrant într-o măsură care poate împiedica învățarea. Ramele de îmbrăcat oferă o alternativă de învăţare a acestor abilităţi, mai puțin frustrantă, decât folosirea propriilor haine. (Angeline Stoll Lillard, Montessori: The Science Behind the Genius)
Atunci când o perioadă senzitivă se află la apogeu, o putem compara cu un proiector - venit din interiorul minții - care iluminează anumite părți ale mediului, lăsând restul în obscuritate comparativă. Efectul acestei raze luminoase și selective de atenție este acela că, unde înainte era confuzie și haos, acum se instalează ordinea și distincția. (E. M. Standing, Maria Montessori. Her Life and Work)
Noi numim materialele senzoriale abstracţiuni materializate sau material matematic de bază. (Maria Montessori, Mintea absorbantă)
Între doi ani şi jumătate şi şase ani copilul nu e interesat doar de impresiile senzoriale exterioare; atenţia sa e de asemenea îndreptată în mod natural în etapa aceasta asupra acţiunilor corpului său. De aceea perioada aceasta e atât de potrivită pentru învăţarea „bunelor maniere”, prin practicarea unui mare număr de acţiuni precum închisul şi deschisul unei uşi, înmânarea unui obiect ascuţit unei alte persoane, mâncatul corect, salutul, luatul rămasului-bun şi aşa mai departe. (E. M. Sterling, Maria Montessori: Her Life and Work)